Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 26 octombrie 2016

Vis autumnal



Toamna varsă lacrimi
pe eşafodul viselor de vară
condamnată pe viaţă
la melancolie.
Îi şterg cu batista gândurilor
lacrimile de chilimbar
gustul lor îmi aminteşte
cum un cer făr de păcate
ploua în mine.
Pe sub faldurile visării
îi văd cicatricile.
Le spăl cu tăceri,
le învelesc cu umbra ta,
despletind din ghemul clipelor
o emoţie ruginie.
O, rog, să-mi împartă
în măsuri egale
stropii de iubire
să-şi pună semnătura
pe această poveste nescrisă.
Muza să-şi înmoaie degetele
în călimara nopţii
să scrie-n mine:
Mi-e bine în sufletul tău!
Lasă, toamnă, fericirea să fie titulară
în jocul de-a iubirea.
să ne răscolească frunzele
c-un dor astenic
cocorii să scuture-n noi
o ultimă lacrimă.
Aşterne-mi sub tălpi
covorul roşu
să pot trece pragul iernilor
la braţul unui vis autumnal.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu