Ploaia îmi bate la fereastră
Cu firave degete de toamnă
Sorb iluzii de pe o frunză albastră
La nostalgie ea mă condamnă.
Cu firave degete de toamnă
Sorb iluzii de pe o frunză albastră
La nostalgie ea mă condamnă.
Plătesc tribut acestui dor hai-hui
Nu e nimeni să mă absolve de ploi
Ce curg cu mirare dintr-un cer amărui.
Opreşte-le tu, înainte să se facă sloi.
Ce curg cu mirare dintr-un cer amărui.
Opreşte-le tu, înainte să se facă sloi.
Îmi spăl iubirea în clipe efemere
Şi o usuc în vântul ce umblă năuc
În sufletul unei toamne şomere,
Ce câştigă din vise ruginite, ciubuc.
Şi o usuc în vântul ce umblă năuc
În sufletul unei toamne şomere,
Ce câştigă din vise ruginite, ciubuc.
Şi câte taine aşteaptă să-i fie pătrunse
de umbletul frunzelor fără rost
Hai, pune, întrebărilor stupide, cătuşe
Ca viaţa să ne răspundă fără cost.
de umbletul frunzelor fără rost
Hai, pune, întrebărilor stupide, cătuşe
Ca viaţa să ne răspundă fără cost.
Fă-mă o frunză ce-ţi acoperă gândul
Cu toamna deghizată într-o vară de suflet
Când la magazinul cu fiori ne aşteptam rândul
să primim o iubire cum n-a mai fost… Vis răzleţ!
Cu toamna deghizată într-o vară de suflet
Când la magazinul cu fiori ne aşteptam rândul
să primim o iubire cum n-a mai fost… Vis răzleţ!
( Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 25 septembrie 2016)
Comentarii
Trimiteți un comentariu