în care timpul ne obligă
să ne jucăm
de-a v-aţi ascunselea.
Printr-un ciob văd
conturul fericirii,
ce dansează cu razele
minţii.
Hai, să privim
unul în sufletul celuilalt
aşa timpul nu ne va lăsa
să uităm cine suntem
şi câte doruri purtăm
pe umerii clipei
Nu voi mai farda inima
vreau să-i surprind
zâmbetul firesc
ca o copilă cu coşuri pe faţă
ce nu-i acoperă
sub straturi de aparenţe.
Viaţa se plimbă pe aleile
clipelor
fără falsă pudoare,
numai noi o înveşmântăm
cu iluzii…
cu obsesii…
cu prejudecăţi.
Să o dezbrăcăm de uniformele
trecutului
acoperind-o cu frunzele firave
căzute în somnul toamnei
şi poate în noi se va trezi
copilăria.
(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 27 septembrie 2016)
Comentarii
Trimiteți un comentariu