Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 6 noiembrie 2015

Mulţi pun cătuşe adevărurilor


Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,
Demnitatea ne e roasă de al coruptiei vierme
Noi privim printre zăbrele spre dreptate,
Spre ochiul divin ce niciodată nu doarme.

Sistemul puterii e un măr putred şi găunos,
Ce lasă în aer miros de crunte nedreptăţi.
Sacrifică tot mai mulţi tineri cu dor de frumos
Doamne, ai de făcut plăţi restante pentru cei morţi.

România trăieşte vremuri de umilinţă şi durere,
Îndrăzneala de a visa, morţii îi plătim în rate
Tineretul lovit cu lacrimi, viaţa înapoi îşi cere
Libertatea câştigată cu piepturile însângerate.

Voi, guvernanţi, ce vă suiţi pe cadavre nestinse
Uitaţi că azi suiţi, mâine veţi coborî-n genunchi.
Lacrimile, broboane de suferinţă, sunt torţe aprinse
Cerul geme… Dumnezeu tremură din rărunchi.

Cu roua iubirii va stropii florile întristate de pe pământ
Să înflorească lumina în cugetele celor de neînvins
Avizi de dreptatea ce o plâng prin miresme de cuvânt.
Hai, dă-mi mâna, în zborul credinţei de nevinovaţi aprins.
(Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 5 noiembrie 2015)

Pentru oamenii care au suferit în tăcere şi au văzut cum le este furată demnitatea, dreptul la o viaţă normală, dorinţele legitime de a fi fericiţi, care au inimi de flori, ce au strivite sub talpa corupţiei, demagogiei, iresponsabilităţii, indolenţei... Vor doar să (re)înflorească la lumina adevărului!
Seara cu linişte şi speranţă!

Sursa imaginii: Digi24

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu