Treceți la conținutul principal

Mulţi pun cătuşe adevărurilor


Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,
Demnitatea ne e roasă de al coruptiei vierme
Noi privim printre zăbrele spre dreptate,
Spre ochiul divin ce niciodată nu doarme.

Sistemul puterii e un măr putred şi găunos,
Ce lasă în aer miros de crunte nedreptăţi.
Sacrifică tot mai mulţi tineri cu dor de frumos
Doamne, ai de făcut plăţi restante pentru cei morţi.

 România trăieşte vremuri de umilinţă şi durere,
Îndrăzneala de a visa, morţii îi plătim în rate
Tineretul lovit cu lacrimi, viaţa înapoi îşi cere
Libertatea câştigată cu piepturile însângerate.

Voi, guvernanţi, ce vă suiţi pe cadavre nestinse
Uitaţi că azi suiţi, mâine veţi coborî-n genunchi.
Lacrimile, broboane de suferinţă, sunt torţe aprinse
Cerul geme… Dumnezeu tremură din rărunchi.

Cu roua iubirii va stropii florile întristate de pe pământ
Să înflorească lumina în cugetele celor de neînvins
Avizi de dreptatea ce o plâng prin miresme de cuvânt.
Hai, dă-mi mâna, în zborul credinţei de nevinovaţi aprins.
(Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 5 noiembrie 2015)

Pentru oamenii care au suferit în tăcere şi au văzut cum le este furată demnitatea, dreptul la o viaţă normală, dorinţele legitime de a fi fericiţi, care au inimi de flori, ce au strivite sub talpa corupţiei, demagogiei, iresponsabilităţii, indolenţei... Vor doar să (re)înflorească la lumina adevărului!
Seara cu linişte şi speranţă!

Sursa imaginii: Digi24

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Florile cerului

  Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond.   Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine.   Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe