Treceți la conținutul principal

Prieten drag...


Astăzi, 9 iunie, este Ziua Internaţională a Prieteniei... Ce înseamnă prietenia adevărată pentru voi? Pentru mine, este o legătură de suflet, fără de care viața ar fi mai tristă... Sunt o persoană prietenoasă, deschisă și îmi place să mă apropii de oameni și să-i descopăr, să-i înțeleg și să le ofer o bucățică din inima mea. Lumea reală și cea virtuală mi-au dat posibilitatea de a-mi crea legături frumoase de prietenie. Prin intermediul internetului am interacţionat cu oameni deosebiţi cu care am rezonat, devenindu-mi prieteni de nădejde. A avea prieteni buni este una dintre cele mai mari realizări. “Singura prietenie adevarată este cea care s-a născut fără motiv”. Cei care au înțeles definiția prieteniei se pot considera oameni fericiți. În momentele dificile, mi-am dat seama ce înseamnă să ai un prieten adevărat, care să-ţi dea din energia şi iubirea lui, să simţi căldura miraculoasă a prieteniei. Prieten e acela care îţi cunoaşte povestea, îţi înţelege trecutul şi te ascultă fără să te judece. Când eşti istovit şi nu mai poţi înainta, el îţi dă din energia sa. Un prieten adevărat îţi ştie gustul lacrimilor şi surâsul inimii. Plânge cu tine, râde cu tine şi împarte cu tine, nu doar clipele de azi şi pe cele de mâine. Chiar dacă nu am avut posibilitatea să îmi văd des prietenii, atunci când s-a putut, ne-am vorbit ca si când anii au stat pe loc. Uneori nici nu e nevoie de cuvinte pentru a atinge inima unui prieten. De exemplu, acum câteva zile, am petrecut câteva ore cu o dragă prietenă din copilărie, care chiar dacă este departe de mine fizic, este aproape de sufletul meu în fiecare zi. Așa am realizat că distanța, timpul, nu pot rupe firele unei prietenii, doar indiferența, lipsa de sinceritate și interesele pot să intervină la ruperea unei relații de prietenie.
Un prieten este un înger ce te acoperă cu aripile încrederii şi te luminează cu candela speranţei. Însă pentru a te bucura de prietenii veritabile, trebuie să fii tu mai intâi un preten.
Prietenii şi familia reprezintă doi stâlpi tari care ne sprijină existenţa fragilă şi nu ne lasă să ne prăbuşim, când rafalele vieţii lovesc necruţător sufletul nostru.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...