Treceți la conținutul principal

Prieten drag...


Astăzi, 9 iunie, este Ziua Internaţională a Prieteniei... Ce înseamnă prietenia adevărată pentru voi? Pentru mine, este o legătură de suflet, fără de care viața ar fi mai tristă... Sunt o persoană prietenoasă, deschisă și îmi place să mă apropii de oameni și să-i descopăr, să-i înțeleg și să le ofer o bucățică din inima mea. Lumea reală și cea virtuală mi-au dat posibilitatea de a-mi crea legături frumoase de prietenie. Prin intermediul internetului am interacţionat cu oameni deosebiţi cu care am rezonat, devenindu-mi prieteni de nădejde. A avea prieteni buni este una dintre cele mai mari realizări. “Singura prietenie adevarată este cea care s-a născut fără motiv”. Cei care au înțeles definiția prieteniei se pot considera oameni fericiți. În momentele dificile, mi-am dat seama ce înseamnă să ai un prieten adevărat, care să-ţi dea din energia şi iubirea lui, să simţi căldura miraculoasă a prieteniei. Prieten e acela care îţi cunoaşte povestea, îţi înţelege trecutul şi te ascultă fără să te judece. Când eşti istovit şi nu mai poţi înainta, el îţi dă din energia sa. Un prieten adevărat îţi ştie gustul lacrimilor şi surâsul inimii. Plânge cu tine, râde cu tine şi împarte cu tine, nu doar clipele de azi şi pe cele de mâine. Chiar dacă nu am avut posibilitatea să îmi văd des prietenii, atunci când s-a putut, ne-am vorbit ca si când anii au stat pe loc. Uneori nici nu e nevoie de cuvinte pentru a atinge inima unui prieten. De exemplu, acum câteva zile, am petrecut câteva ore cu o dragă prietenă din copilărie, care chiar dacă este departe de mine fizic, este aproape de sufletul meu în fiecare zi. Așa am realizat că distanța, timpul, nu pot rupe firele unei prietenii, doar indiferența, lipsa de sinceritate și interesele pot să intervină la ruperea unei relații de prietenie.
Un prieten este un înger ce te acoperă cu aripile încrederii şi te luminează cu candela speranţei. Însă pentru a te bucura de prietenii veritabile, trebuie să fii tu mai intâi un preten.
Prietenii şi familia reprezintă doi stâlpi tari care ne sprijină existenţa fragilă şi nu ne lasă să ne prăbuşim, când rafalele vieţii lovesc necruţător sufletul nostru.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe
2 comentarii
Citiți mai multe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe