Treceți la conținutul principal

Pacea sufletului şi rugăciunea inimii...


Astăzi, 21 iunie, este Ziua mondială pentru pace şi rugăciune... Avem nevoie din ce in ce mai mult de aceste 2 componente creştine... Vreau să vă expun viziunea mea asupra rugăciunii în rândurile de mai jos:
Încă din copilărie am avut o comunicare mai specială – cu oamenii, cu florile, cu Dumnezeu. Sunt o fire comunicativă, având o dorinţă puternică de a avea relaţii de comunicare pline de viaţă şi armonioase. Îmi place schimbul de idei care să mă stimuleze spre progres, de a împărtăşi cu ceilalţi ce este mai bun în mine.
De mic copil, am fost atrasă de lucrurile profunde, întotdeauna dorind să le descopăr, să le înţeleg. Pentru mine lucrurile mai grele, inextricabile reprezintă reale provocări.
Epoca în care trăim este dominată de confuzie, de criză morală şi spirituală, de dezechilibru în multe aspecte ale vieţii. Ne dorim „acel ceva” care să ne dea senzaţia de împlinire, de plenitudine a existenţei. Am înţeles că spiritualitatea este răspunsul potrivit la căutările noastre. Ea înseamnă să găseşti mulţumire sufletească, credinţă şi iubire într-o lume plină de ipocrizie şi imperfecţiune.
Cei mai frumoşi oameni pentru mine sunt cei bogaţi în spirit. Ei sunt cei care au o strălucire aparte în privire şi se raportează la nişte valori înalte.
Am învăţat că nimeni nu poate fi fericit doar trăind prin prisma lucrurilor materiale. Avem nevoie să ne îmbrăcăm sufletul cu coroana spiritualităţii, cu gândurile frumoase ce vin din Înalt şi care ne creează o stare de confort mental, împlinire sufletească şi echilibru al fiinţei. Astfel, suntem în echilibru cu noi, cu cei din jurul nostru, cu Universul și cu Dumnezeu.
Atunci când comunic cu Tatăl Ceresc mă aflu pe un plan elevat al simţirii care îmi potopeşte fiinţa. Doar Domnul îmi înţelege cel mai uşor freamăt al sufletului, cea mai infimă zvâcnire a inimii şi cel mai tainic gând ce sălăşluieşte în mintea mea.
Rugăciunea ne dă un sentiment de pace, de calm interior şi ne alchimizează fiinţa. Razele iubirii sfinte ne dau tăria de continua pe drumul vieţii. Împreună cu Dumnezeu pe acest drum, orice luptă poate fi câştigată.
Vă doresc o zi cu pace-n suflet şi cu lumina sfântă a iubirii!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau