Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 19 mai 2014

Viaţa


Viaţa e un fluture fragil,
cu aripile-i frânte în spinii
timpului care se mişcă agil
pe cărările sinuoase ale inimii.

- Omule, caută să faci ce e bine
chiar de speranţele îţi sunt răpuse!
- Crede mereu în ziua de mâine
şi nu uita de ale tale vise…!

Viaţa e curcubeul după ploaie
când în zori ne iubim cu patimă.
Din ochi nu vor mai curge şiroaie,
ale durerii, ascunsă lacrimă…

Viaţa e floare de primăvară
în neliniştea vântului hoinar.
Dorul ei cheamă un cânt de vioară,
petalele-i ascund dulce şi amar.

- Omule, preţuieşte clipa cea caducă
care se înalţă spre văzduh ca un fum!
- Nu lăsa iubirea prea iute să se ducă
Pe al regretelor, mlăştinos drum!

19.05.2014

Lavinia Niculicea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu