Treceți la conținutul principal

Plătesc clipa cu viaţa



Printre perdeaua de tristete,
se furişează raze de iubire,
neastâmpărate şi fragile,
ce aruncă zâmbete
cu subînţeles inimii.
Fericirea este ploaie
scurtă de vară asemenea
săruturilor date pe fugă.
Mereu se grăbeşte.
Eu îi spun de fiecare dată:
- Mai stai puţin...
Fericirea îmi răspunde:
- Nu ai putea să suporţi
prezenţa mea mai mult
de un anotimp,
cel în care creşte iubirea.
-Te-ai plictisi şi nu ai
înţelege valoare lui "azi".
.............................
Sunt om... înţeleg puţin,
 iubesc mult şi
plătesc clipa cu viaţa.
20.01.2013

Just wanna be happy

Comentarii

  1. Unknown20 ianuarie 2013 la 21:44

    Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

    P.S. In descrierea ta ai scris printre altele "va ofer un fragment de proza compus de mine". Ma intreb ... nu este corect "va ofer un fragment de proza compusa de mine"? Proza e compusa ... nu fragmentul. Sau?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lavi en rose18 octombrie 2014 la 15:21

      Buna!
      Multumesc pentru vizita si urare!
      Da, daca ma gandesc mai bine, cred ca ai dreptate... Un weekend plin de poezie!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Florile cerului

  Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond.   Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine.   Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe