Un soare cald muiat în dragoste îmi ţine în braţe sufletul... Azi imi miroase a linişte, a vis, a toamnă... simt bucuria de a mă regăsi pe mine, de a te simţi pe tine, mai profund, mai aproape. Iubirea nu se măsoară în ore, în kilometri, ci în sentimente, zâmbete, atingeri, regăsiri... Eu cred ca orice om exista prin ceea ce trăieşte şi rămâne în sufletul celorlalţi prin ceea ce transmite. O viaţa pe care o trăieşti doar pentru tine nu are valoare. Atunci când sufletul ţi-l dăruieşti pentru bucuria celuilalt , te simţi cu adevărat împlinit! Am primit de Sus, un talent... viaţa m-a învăţat să nu-l irosesc, ci trebuie să-l folosesc cât mai bine, pentru a mă împlini ca om aici pe pământ. De multe ori am fost la pământ, însă de fiecare dată m-am ridicat mai puternică, ştiind ca nu sunt singură în lupta dură a vieţii. Cineva Acolo Sus îmi numără lacrimile, paşii, îmi cunoaşte fiecare efort, renunţare, sacrificiu. Asta îmi da putere de a merge mai departe...
Inima nu a dorit niciodată să ingenuncheze în faţa durerii. E nevoie să crezi în tine şi în Dumnezeu. Viaţa, de multe ori doreşte să te picteze în culorile închise ale deznădejdii, frustrării, apatiei, îndoielilor, culpabilizării şi renunţării. Important e să-ţi aduci în suflet culorile frumoase ale dragostei, speranţei, credinţei, găsind motivaţie şi frumuseţe în lucrurile mărunte, simple ale vieţii. Să ştii să iubeşti fără motiv şi fără bariere este arta vieţii, pe care am descoperit-o de curând. Fericirea celuilalt sa fie fericirea ta. Lacrimile celuilalt sa le porţi în suflet, iar zâmbetele lui să le împrumuţi pe chip. Atunci când porţi durerea altcuiva în inimă, te poţi numi Om, chipul lui Dumnezeu. Sufletul meu are amprenta unei vieţii trăită în dragoste. E unic prin fiecare lacrimă, zâmbet, vis... Ce pot să mai spun? Doar atât: - Ce bine că sunt! Doamne, mulţumesc pentru miracolul de "a simţi"! Vă dăruiesc cel mai recent videoclip "Vis de toamnă"
Toamna să vă fie vis cu parfum de iubire!
A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor… Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind
Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe
Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau
Comentarii
Trimiteți un comentariu