Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 3 octombrie 2012

Lacrimă de toamnă



Te caut, toamnă!
Unde te-ai ascuns?
Prin ce colţ de suflet rătăceşti?
Ai lăcrimat uşor,
mi-ai răvăşit gândurile
şi nu mai ştiu dacă
acest timp de dragoste
plânge pentru noi doi…
Vântul ţi-a şters lacrima,
în care ai cules cer şi pământ,
duci departe visul meu,
dincolo de copaci,
undeva, unde liniştea ta
îmi vorbeşte numai mie.
Frunzele obosite de viaţă
cad cu resemnare…
le privesc zborul diafan
şi surâd în mine tăceri
înfrigurate de dorul tău…
Te simt mai aproape,
în toamna asta!
Dragule, când tu nu-mi vorbeşti
toamna îmi povesteşte
cum paşii tăi se aud
pe aleile dragostei
pierdute în uitare.
Se scutură în sufletul meu,
o frunză neştiută de tine
     … este lacrima toamnei. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu