Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 26 august 2011

O altă abordare a vieţii

Astăzi m-am decis să scriu câteva rânduri pe blog, să vă las să rasfoiţi câteva din filele sufletului meu ce sunt imprimate cu doruri adânci, visuri îndrăzneţe, trăiri nuanţate de dragoste şi adevăr.
Dau perdeaua emotivitaţii la o parte şi las ca lumina sentimentelor profunde să se răsfrângă asupra cuvintelor… De fiecare dată când scriu, îmi propun un monolog al sinceritaţii şi al bucuriei de a-mi explora capacitaţiile literare. Aşa cum am mai afirmat şi în alte articole, scrisul este un mod de a evada din lumea concreta, în lumea abstractă, de a mă vindeca pe mine şi pe ceilalţi şi de a mă reinventa clipă de clipă. Cuvântul este instrumentul cu care operez pe inima cititorului, aducându-i starea de linişte, de visare, de interiorizare şi de regăsire. Simt satisfacţie deplină, atunci când reuşesc să strecor cuiva o bucăţică din mintea şi sufletul meu, să poată auzi ecoul vieţii şi al dragostei.
Nu am mai scris în ultimul timp, şi asta pentru că am început un regim alimentar care a pretins din partea mea concentrare şi o alta abordare a lucrurilor. În primele zile, am avut o stare mai proastă, ceea ce cred ca e normal, pentru că atunci când renunţi la multe din alimentele cu care eşti familiarizat, corpul reacţionează şi refuză la început schimbarea. E ca un fel de dependenţa… am citit undeva, că papilele gustative au o memorie foarte bună işi amintesc gustul alimentelor obişnuite.
Aşa că vă închipuiţi cât de greu e să adopţi un alt mod de a te hrăni, de a gândi, de a simţi, de a trăi! Pe lângă asta, sunt o fire mai conservatoare şi nu-mi plac schimbările. Mă ataşez foarte tare de un lucru şi apoi mi-e greu să-l las… încă lucrez la ego-ul meu. Cred că totul se reduce la ataşament… Ataşamentul de un lucru îţi dă un fals sentiment de control şi siguranţă, imprimându-ţi în minte ideea că eşti mai fericit, dacă te lupţi să păstrezi ceea ce ai. Am realizat că ataşamentul îţi limitează posibilitatea de a te bucura pe deplin şi de a experimenta viaţa în profunzime. Fiecare lucru care vine către noi este o provocare ce ne determină să luptăm şi să învăţăm să ne dominăm fricile şi conjuncturile nefericite, astfel încât să ajungem la acea stare de a ne simţi bine cu noi înşine şi cu cei din jur.
Dar să revin la acest regim de viaţă, ce-i drept sănătos, dar care mi-a cam bulversat putin stomacul:)), dar mi-a lăsat intact simţul umorului. Cuvântul de ordine este „fără” …fără sare, fără zahăr, fără grăsimi, fără, paste făinoase, fără nimic rafinat şi chimicalizat etc. Mi-am zis că e prea mult „fără” şi trebuie să adaug şi eu ceva, nu de ordin fizic, ci sufletesc cum ar fi : multă voinţă, determinare, răbdare, optimism şi multă dragoste. Eu sunt născută în zodia hotărârii şi optimismului, aşa că nu-mi place să renunţ la un lucru pe care l-am început, nu-mi place să abandonez o lupta oricât de grea ar fi aceasta… Mi-am zis şi eu ca rusul: Tot înainte!
Îmi place un citat, de care-mi aduc aminte în momentele mai complicate, care spune cam aşa:”Pe căi anevoiase, se ajunge la stele.” Am constatat că nu putem realiza ceva valoros fără sacrificii şi eforturi.
Am intrat în a 9 zi de regim, şi observ că de ieri mă simt mult mai bine fizic şi mintal. Speranţa mea e de a ajunge la performanţa de a considera regimul un nou stil de viaţă.
Mi-am dat seama că educarea gustului are un rol esenţial în crearea unor obiceiuri sănătoase. Iar pentru asta e nevoie de multă ambiţie şi de timp.
O să las ca timpul să vorbească…
“Cheia către fiecare om este gândirea sa. Oriunde ai fi si la orice varsta, esti doar la un gând distanţa de a-ţi schimba viaţa.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu