Treceți la conținutul principal

My deepest thoughts

I've been in a good mood today. I tried to write something positive. Now, I'm sharing with you, my readers, my deepest thoughts...it seems that my muse is with me:).
I think the main criteria for finding inspiration is that I have an interest/passion for writing and I love people. I always want to put a smile on their face.
I consider myself an optimistic person and have a very good psychic. The positive attitude is what helped me in fighting with problems. Many people wonder how can I be so strong considering the health problem that I face. I’ve learned that problems are easier to handle with a smile than in tears and despair. I understand the importance of keeping a good attitude in life. Our time on earth is short, so I'm trying to live it to the fullest. What matters at the end of our journey through life is having no regrets.
I don’t blame God for the trials of life, in fact I think my situation is a way to know me better and get closer to Him. Spirituality is my purpose. I believe very much in God, in the power of mind. I think faith and love when works together make miracles in one's life.
Our living is determined not so much by what life brings to us as by the attitude we bring to life; not so much by what happens to us as by the way our mind looks at what happens.
We need to be happy whereever we are. Even in the most difficult of situations there are opportunities to be a little more cheerful and a little less frustrated.
I keep on smiling...I don't let the negative qualities have impact on me. I've learned to be happy without no reason.
To keep things in perspective it is particularly important to live in the present moment and avoid being overwhelmed by concerns about the next moment.
"Tell your heart that the fear of suffering is worse than the suffering itself. And that no heart has ever suffered when it goes in search of its dreams, because every second of the search is a second's encounter with God and with eternity."( I love this quote)





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Puterea gesturilor care luminează

  Eu cred că nu trebuie să aşteptăm un moment special pentru a dărui sau pentru a ne arăta iubirea faţă de cei din jur. Fiecare clipă este preţioasă și poate deveni prilejul perfect pentru un gest care aduce lumină. În fiecare zi ar fi bine să ne raportăm la verbul „a dărui”. Este cel mai frumos cuvânt, ce ne învaţă semnificaţia cuvântului „OM” „A dărui” şi „a primi” sunt două acțiuni care nu pot fi separate pe deplin. Atunci când oferim din toată inima, primim în schimb o bucurie care ne luminează chipul. Îmi dau seama că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu, iar ca dăruirea să fie autentică trebuie să fie necondiţionată, fără a aştepta să ni se ofere ceva în schimb. Valoarea unui dar nu stă în bani, ci în încărcătura sufletească pe care o punem în el. Putem dărui un zâmbet, o rază de soare celor apăsați de tristeţe, un gând de lumină celor cuprinși de întuneric. Putem oferi iubire, bunătate, bucurie, speranță și sprijin celor care au mai puţin decât noi. Să fim asemenea arboril...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Miroase a liniște

În clipa asta ești în al nouălea cer, în clipa următoare, în cădere liberă. Și totuși, de jos se vede cerul cel mai bine, iar dacă-ți îndeși tălpile în pământul reavăn, poți înflori ca o magnolie cu vârfurile în infinit. Nicio cădere nu-i întâmplătoare, iar plutirea se învață privind la păsări, exersând în sinele tău zborul. Miroase a liniște. Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 17.03.2024