Treceți la conținutul principal

Marea dragoste

Mi se cuibărise în suflet un dulce dor…al iubirii mareţ fior. Deşi îl cunoscusem cu câteva ore înainte, simţeam că vreau să-l revăd, să-i vorbesc, să mă bucur de prezenţa lui misterioasă care-mi sporea dragostea adăpostită fără veste în inima mea. Am realizat că încă e timp, el nu apăruse. M-am aşezat pe nisipul fin, mi-am scos din geantă jurnalul şi un creion şi am început să aştern pe foaie tot ceea ce simţeam.

„Iubitul meu, stau şi te aştept la malul mării, nerăbdarea şi speranţa copleşindu-mi întreaga fiinţă. Sufletul meu e un pescăruş singuratic ce te strigă neîncetat, iubirea mea. Oare mă poţi auzi? Aş vrea atât de mult să auzi strigătul inimii mele ce te cheamă să-i alini dorul şi să apari din nou pe această plajă în care lumile ni s-au intersectat. Mi-e dor de ochii tăi în care sufletul meu citea nemărginirea. Eu consider că nu te-am găsit, ci că te-am regăsit după lungi căutări. Binecuvântata mare ne-a adus împreună, ne-a unit sufletele ce tânjeau după aceste clipe celeste ce le-am trăit noi doi. Oare simţi şi tu la fel? Ai simţit conexiunea specială şi perfectă dintre noi?
În acele clipe de dragoste, am simţit atingerea suavă a îngerilor, care ne-au acoperit cu aripile lor şi ne-au sărutat sufletele chinuite de dor. Am simţit că suntem binecuvântaţi cu cea mai frumoasă dragoste.

Vezi mai multe video din Muzica
La fel ca marea, tu iubitul meu, eşti plin de mister şi profunzime. Vreau să plonjez în valurile sufletului tău şi să scot la suprafaţă secretul care zace în adâncimile tale. Mi-ai făcut inima să râdă de fericire. Ea tresaltă atunci când îţi rostesc numele. Oare de ce? Cred că ea te-a recunoscut din prima clipă ca fiind jumătatea ei...marea dragoste".
Mi-am dat seama că se făcuse târziu. Timpul a zburat atât de iute în timp ce scriam. Eram pe un tărâm minunat-acel al dragostei. Acolo unde nu există timp, nici spaţiu, ci doar emoţii pure, dorinţe puternice şi sentimente alese. Mă aflam într-un carusel al emoţiilor din care doream să nu mai cobor. Am rămas pe acea plajă aşteptând ca iubirea să reapară şi să alunge amurgul definitiv din viaţa mea.

Vezi mai multe imagini Haioase

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau