A mai trecut un an… Melancolică din fire, las ca gândul de azi să păşească pe potecile întortocheate şi nesfârşite ale timpului. Las ca paşii amintirilor să mă poarte undeva pe aleea clipelor rătăcite-n trecut,un trecut nu chiar atât de îndepărtat. Încerc să-mi fac un bilanţ al trăirilor ce le-am experimentat în anul ce simt ca prea repede a trecut. Am strâns în interior un bagaj de cunoştinţe, emoţii şi clipe ce mă vor ajuta în călătoria fascinantă şi imprevizibilă a vieţii, pe un traseu necunoscut.
Ca în fiecare an şi în anul 2009 am păşit cu încredere pe cărari de cutezătoare visuri, albe dorinţe şi speranţe scăldate de divine raze. Am strâns în palma timpului - în anul 2009 - un mănunchi de raze de iubire dar şi rafale de vânturi amăgitoare. Au căzut asupra mea ploi de binecuvântare dar şi furtuni năpraznice ce mi-au netezit drumul interior spre o cunoaştere superioară, un cuget candid, spre trăiri elevate ce simt că mi-au cizelat spiritul - comoara perenă a oricărei fiinţe - spre o maturitate ce nu se măsoară în ani ci în gânduri înţelepte şi clipe conştiente. Ceasul timpului e acelaşi pentru toţi dar pentru fiecare el bate, ticăie diferit în funcţie de trăirile sufletului nostru. Prin clepsidra anului 2009 s-au scurs clipe şi bune şi rele. M-am adăpat din apele cristaline ale bucuriilor,ale împlinirilor dar şi din apele tulburi ale tristeţii şi ale dezamăgirilor. Am gustat din pocalul cu miere al satisfacţiilor,al iubirii dar şi din pocalul cu pelin al eşecurilor şi regretelor.Am învăţat că nu poţi sorbi din cupa vieţii doar clipe dulci ci trebuie să cunoşti şi clipele amare pentru a evolua şi a fi deplin conştient de măsura fiinţei tale.Dumnezeu mi-a dat din fiecare câte puţin pentru a înţelege că această lume în care trăim conţine dualism.De exemplu,întâlnim adesea un caracter dual:alb-negru,cald-rece,zi-noapte etc.Vreau să cred că fiecare experienţă a fost o cărămidă pentru a construi un edificiu sigur-o personalitate matură şi echilibrată-care nu se va dărâma la intemperiile ce se vor abate asupra sufletului meu în anii ce vor urma.Atunci când un an stă să se termine şi altul nou să-i ia locul,mă retrag în cochilia sufletului meu şi descopăr o perlă preţioasă pe care o dăruiesc lui Dumnezeu.Ascult în tăcere vocea interioară ce mă îndeamnă să-i înalţ Lui Dumnezeu o rugăciune de laudă şi mulţumire.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru anul ce l-am trăit pentru că m-a îmbogăţit cu clipe ce au ars în mine balastul indiferenţei ce s-a depus uşor de-a lungul timpului.Chiar dacă pe chipul meu au mai apărut câteva fire subţiri,amprente ale timpului-ici colo câte un rid-inima mea nu a făcut riduri pentru că inima poate păcăli timpul,îl poate transcede dacă ea este hrănită cu iubire.Am putut în acest an să-mi ţin aproape prietenii,acei oameni merituoşi ce m-au susţinut cu iubire pe drumul vieţii.Am învăţat ce înseamnă încrederea,iertarea şi să fii tu acelaşi în orice împrejurare.Am învăţat câteva lecţii valoroase.Să nu te arunci cu capul înainte atunci când vrei să acţionezi,ci să stai să-ţi acorzi o clipă de gândire,să fii doar tu cu tine pentru a evita consecinţele deciziilor pripite.Am conştientizat că din moment ce un lucru s-a dărâmat,cu greu îl mai poţi reconstrui şi nici timpul,nici regretele nu te mai ajută să recuperezi ce ai pierdut.
Îi multumesc lui Dumnezeu pentru că a mai trecut un an şi am descoperit cine mi-a fost aproape,pentru oamenii de lângă mine care mi-au arătat calea iubirii,cu sens dublu-să iubeşti şi să fii iubit.Când un an se sfârşeşte,înţeleg că viaţa are ciclicitate,că un lucru se încheie pentru ca altul să înceapă.
Un an nou a început cu visuri ce îşi au rădăcina în anul ce a trecut,cu dorinţe şi speranţe noi şi cu acelaşi suflet dornic de a învăţa,de a experimenta şi de a trăi la intensitate maximă fiecare clipă a anului 2010.
11 ianuarie 2010
Comentarii
Trimiteți un comentariu