Dacă inimii
i-ar fi crescut flori...
Ce primăvară!
Cuvintele ar fi umblat desculţe,
timpul nu ar mai fi șchiopătat,
dacă i-aș fi sărutat talpa.
Răstorn clepsidra
să trec mereu către început,
gândul să-mi fie verde
în miez de lume,
nestrivit de pasul nopții.
Fericirea-i perlă ascunsă
în scoica clipei,
stropită de o dulce amărăciune.
Mai lasă-mi dreptul la vis–
Paradis înflorind în tăceri.
Mută-i hotarele către mâine,
să glumesc cu stelele
pe marginea unui râs neinventat.
Sub pleoape mi se odihnesc
Necuvintele....
Comentarii
Trimiteți un comentariu