Mi-e dor s-aud cum ochii-ți râd iar, tată,
La glumele și poveștile de altădată...
Mi-e dor de frumusețea încă nespusă a vieții,
Mi-e dor să-ți mai văd chipul în pragul dimineții.
La glumele și poveștile de altădată...
Mi-e dor de frumusețea încă nespusă a vieții,
Mi-e dor să-ți mai văd chipul în pragul dimineții.
Mi-e dor să culeg un strop de bine din soare,
Să faci din orice zi o neuitată sărbătoare.
Aș vrea timpul să spele-n izvoare, zilele negre,
Să nu mai bată-n mine crivaț de doruri grele.
Să faci din orice zi o neuitată sărbătoare.
Aș vrea timpul să spele-n izvoare, zilele negre,
Să nu mai bată-n mine crivaț de doruri grele.
Mi-e dor de pasul timpului candid și firesc,
Ce călca alene prin iarba copilăriei mele,
Mi-e dor de tot ce e bun și omenesc,
Mi-e dor, și atunci îmi lipesc tâmpla de stele,
Ce călca alene prin iarba copilăriei mele,
Mi-e dor de tot ce e bun și omenesc,
Mi-e dor, și atunci îmi lipesc tâmpla de stele,
Ți-am lăsat scrisori pe-a iernii prispă
Le citesc mereu când inima mi-e tristă.
Ele povestesc în graiul dulce-amar de-un dor,
Lacrimă deghizată într-un poem călător.
Le citesc mereu când inima mi-e tristă.
Ele povestesc în graiul dulce-amar de-un dor,
Lacrimă deghizată într-un poem călător.
(Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 11 februarie 2020)
Pentru că tatălui meu îi plăcea această melodie...
Comentarii
Trimiteți un comentariu