Privesc Cerul. Știu că acolo Sus există Cineva care are grija de mine. Cerul plin de nori este străpuns încet de o rază de lumină... Important este s-o recunoști. Mă așez pe marginea unui surâs ruginiu de toamnă și plantez visuri. Poate vor înflori în alt anotimp, unul în care sentimentele se regenerează la fiecare ploaie târzie. În ochii apusului citesc că răsăritul va veni din nou, luându-mi de pe umeri norii încărcați de gri. În văile inimii, se va tolăni lumina pe un sezlong. Enigmatică și tăcută, îmi va aminti că soarele apare în fiecare zi, e de serviciu mereu pentru a-mi deschide iar ochii spre lume.
Un cârd de speranțe se plimbă sferic prin mine. Îmi doresc să uite de țările calde și să-și facă cuib în inima mea pentru totdeauna. Pe măsura visurilor mele, să-și întindă aripile. Clipele fericite devin păsări rare, pe care nu le pot îmblânzi, doar privi pe întinderea albastră a timpului.
Frunzele grăbite mă iau de mână și mă poartă pe aleile toamnei, ce-și cântă rapsodia boemă. Mă ajută să înțeleg că între lacrima de ieri și zâmbetul de mâine se află starea de a fi - Prezentul...Doar prezentul e firul ce reînnoadă existența.
Un cârd de speranțe se plimbă sferic prin mine. Îmi doresc să uite de țările calde și să-și facă cuib în inima mea pentru totdeauna. Pe măsura visurilor mele, să-și întindă aripile. Clipele fericite devin păsări rare, pe care nu le pot îmblânzi, doar privi pe întinderea albastră a timpului.
Frunzele grăbite mă iau de mână și mă poartă pe aleile toamnei, ce-și cântă rapsodia boemă. Mă ajută să înțeleg că între lacrima de ieri și zâmbetul de mâine se află starea de a fi - Prezentul...Doar prezentul e firul ce reînnoadă existența.
Va continua...
Writing is the best therapy to me...
Comentarii
Trimiteți un comentariu