Cerul şi pământul
fac schimb de replici
stropi de vise
fardează orizontul.
E anotimpul ploilor amare -
flori de cireş curg
de pe buze de îngeri.
Cerul şi pământul
îşi vorbesc prin oameni,
lăsându-şi unul altuia
un răvaş nesemnat de timp.
De pe reverul infinitului
cad surâsuri ruşinate
de îmbrăţişările norilor,
de atingerile florilor,
de hazul fluturilor
când primăvara se dezbracă
în frunzişul speranţei,
Mugurii ne învaţă
limbajul luminii.
Ne uităm prin lentila iubirii
recunoaştem în noi
cerul şi pământul
Îl vedem într-un zbor
pe Dumnezeu.
(versuri: Lavinia E. Niculicea, 12 martie 2017)
Comentarii
Trimiteți un comentariu