Întreaga
viaţa te balansezi între a fi matur şi a fi Om. Atunci când crezi că cunoşti totul despre
tine, viaţa te contrazice şi îţi arătă că mai ai multe de învăţat… A iubi, a
greşi, a suferi, a cunoaşte se învaţă doar în şcoala vieţii.
E necesar să ne cunoaştem, să ne iertăm, să ne iubim pe noi înşine mai întâi, ca apoi, să extindem aceste sentimente şi asupra altora. Îţi dai seama că unele greşeli sunt ireparabile, iar şansele vin doar o dată, sau cel mult de două ori. Tot ceea ce îţi rămâne de făcut este să înţelegi. Poate că logica mea are o undă de pesimism, eu i-aş zice mai simplu: realism. Prin natură, sunt o optimistă, trecând prin viaţă, sunt o realistă. Numai când scriu, mă transform într-o visătoare. De fapt, sunt puţin din fiecare…Îmi alimentez visurile, din ceea ce am trăit în trecut şi din ceea ce sper acum.
E necesar să ne cunoaştem, să ne iertăm, să ne iubim pe noi înşine mai întâi, ca apoi, să extindem aceste sentimente şi asupra altora. Îţi dai seama că unele greşeli sunt ireparabile, iar şansele vin doar o dată, sau cel mult de două ori. Tot ceea ce îţi rămâne de făcut este să înţelegi. Poate că logica mea are o undă de pesimism, eu i-aş zice mai simplu: realism. Prin natură, sunt o optimistă, trecând prin viaţă, sunt o realistă. Numai când scriu, mă transform într-o visătoare. De fapt, sunt puţin din fiecare…Îmi alimentez visurile, din ceea ce am trăit în trecut şi din ceea ce sper acum.
Când viaţa te ancorează în tainele ei,
începi să ai o altă viziune a lucrurilor. Acestei atitudini, i-aş spune:
maturitate. Când eşti orientat spre interior (spirit), te vezi aşa cum eşti tu.
Când eşti orientat spre exterior, te vezi aşa cum te văd ceilalţi, aşa cum
pari, nu aşa cum eşti tu cu adevărat. Nu vârsta ne identifică maturitatea, ci
modul cum abordăm obstacolele din traseul personal.
Înţelegem că am rămas în suflet cu acele
momente care au însemnat ceva pentru noi. Realizăm ce am pierdut, ce am
câştigat… Descoperim în ce direcţie ne-au dus alegerile personale. Maturitatea
nu înseamnă să omori copilul din tine, ci să-l redescoperi la orice vârstă. Să vezi, să iubeşti, să te bucurii asemenea
unui copil. Oare de ce viaţa vrea să ne facă să devenim maturi prin greşeli? Nu
există altă modalitate mai simplă?
Viaţa o primim la naştere, drept cadou,
însă maturitatea se câştigă prin multe greşeli, gesturi copilăreşti şi
învăţare… Când eşti matur, ştii să
preţuieşti viaţa aşa cum este ea. Când eşti imatur, găseşti mereu scuze şi
reproşuri în faţa vieţii. Noi singuri suntem răspunzători pentru cum existăm şi
pentru ceea ce experimentăm. Osho spune ceva foarte adevărat în acest sens:
“Când spun maturitate, mă gândesc la o
anumită integritate interioară… Aceasta nu va apărea decât atunci când veţi
înceta să-i mai faceţi pe alţii responsabili pentru suferinţele voastre, când
veţi începe să înţelegeţi că voi sunteţi singurii responsabili pentru ele.
Acesta este primul pas către maturitate: eu sunt responsabil. „
Am
încercat să-mi explorez cele mai adânci trăiri, să vă fac părtaşi la modul meu
de a gândi şi a simţi… Nu ştiu cât de matură am devenit, dar ştiu sigur că sunt
pe drumul cel bun :)) Viaţa îmi va da răspunsul… Eu cred că faptul de a şti să
trăieşti cu adevărat te etichetează ca un om matur.
Comentarii
Trimiteți un comentariu