Treceți la conținutul principal

Viaţa m-a învăţat trăirea dragostei


Scrisul este pentru mine ca şi cum mi-aş înmuia degetele sufletului în călimara vieţii  şi aş face iubirea să existe pe foaia clipelor. Am învăţat să gust limpezimea unei lacrimi, candoarea unui surâs, eternitatea unei clipe. Am învăţat să simt tremurul unei flori, atingerea diafană a fluturilor, frumuseţea inimii... Şi astfel Viaţa m-a învăţat trăirea dragostei. 
Viaţa e atât de scurtă şi fragilă, încât e trist să ne-o irosim prin ură, resentimente, regrete, invidie, răutate, mâhnire. Eu vreau să fiu o avocata a frumosului, a existenţei care se împlineşte prin iubire... pledez necontenit pentru iubire! E atât de minunat să poţi iubi fără nicio limită, fără să ţii cont dacă cel de lângă tine e receptiv la tot ceea ce ii dăruieşti. Am învăţat să iubesc oamenii, indiferent de cum mă tratează. Cred ca cel mai greu examen al omului pe acest pământ este să-şi iubească duşmanii...  Ne putem considera OAMENI, doar atunci când lăsăm ca iubirea să se exprime liber.
Ceea ce face un om viu este dragostea. Doar ea ne face capabili să trăim cu adevarat, iar sufletul nu mai moare.Sunt oameni care deşi trăiesc, sunt morţi pe dinăuntru, necunoscând valoarea unui zâmbet, lumina unei priviri, dulceaţa unui cuvânt, vindecarea unei atingeri, căldura unei îmbrăţişări...nu stiu să privească şi să simtă iubirea ascunsă în cântecul naturii.
Dacă ştii ce înseamnă să iubeşti, eşti cel mai bogat om. Puterea interioară vine din iubire. Fericirea atinge apogeul prin iubire. Nimic nu vine în existenţă fără iubire... Şi dacă acest cuvânt - iubire - e atât de important, de ce mulţi oameni nu şi l-au însuşit în vocabularul sufletului. Noi,oamenii, nu putem vorbi aceeaşi limbă, fără cuvintele dragostei.
În calitate de creator, vreau să învăţ oamenii să simtă iubirea, să creeze zâmbetul, să spere şi să-şi urmeze visul până dincolo de stele...



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe
2 comentarii
Citiți mai multe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe