Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 28 noiembrie 2011

Am ales să iubesc

Iubesc literatura, frumos trandafir ce-mi pătrunde fiinţa cu al său parfum de gânduri. Când scriu mă exilez pe un tărâm ce nu cunoaşte timp, vârstă, hotar... Mă cufund în mine şi las ca visurile să-mi spele clipele în marea de cuvinte.
Când compun, fiinta-mi este cuprinsă de valuri de lumină, ce se se opresc pe ţărmul fericirii. Zâmbesc pentru că ştiu că pot iubi cuvântul. Zâmbetele au prioritate pe drumul poeziei, care are un singur sens-dragostea de frumos.
Iubirea de cuvânt este izvor de inspiraţie care curge in anotimpul viselor... Lacrimile, dorul, suferinţa, fericirea, surâsul le închid inauntrul cuvintelor, ca miezul fiintei mele sa dăinuie peste timp, sa imbrace mantia eternităţii.
Am ales sa iubesc un vis ce nu are sfârşit, doar început... Am ales sa iubesc oamenii dincolo de greşeli şi vulnerabilităţi, sau poate ca, chiar aceste lucruri m-au învăţat cuvântul sfânt "iubire". Poate ca mi-ar fi mai uşor să urăsc, dar cu siguranţă aş înţelege mai puţin taina de "a fi", aş fi frunză călcată de al zădărniciei vânt spre zări ce nu dăruiesc culorile fericirii. Cred ca preţul ar fi prea mare, dacă aş urî şi nu aş iubi. Daca aş judeca, aş simţi că ma las de bunăvoie prizonieră ego-ului, că iubesc puţin şi trăiesc exilul amarelor ganduri.
Am ales sa trăiesc iubirea în toata complexitatea, libertatea şi strălucirea ei, care transformă orice omidă în fluture cu aripi...Iubind, am coborât o bucăţică de divinitate în sufletu-mi născut în egoism.
Ultimele zile de noiembrie revarsă florile visului si iubirii...
Dragostea pe care am daruit-o, o vom avea în veci. Cea pe care n-am daruit-o, va fi pierdută pentru totdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu