Astăzi m-am decis să scriu câteva rânduri pe blog, să vă las să rasfoiţi câteva din filele sufletului meu ce sunt imprimate cu doruri adânci, visuri îndrăzneţe, trăiri nuanţate de dragoste şi adevăr. Dau perdeaua emotivitaţii la o parte şi las ca lumina sentimentelor profunde să se răsfrângă asupra cuvintelor… De fiecare dată când scriu, îmi propun un monolog al sinceritaţii şi al bucuriei de a-mi explora capacitaţiile literare. Aşa cum am mai afirmat şi în alte articole, scrisul este un mod de a evada din lumea concreta, în lumea abstractă, de a mă vindeca pe mine şi pe ceilalţi şi de a mă reinventa clipă de clipă. Cuvântul este instrumentul cu care operez pe inima cititorului, aducându-i starea de linişte, de visare, de interiorizare şi de regăsire. Simt satisfacţie deplină, atunci când reuşesc să strecor cuiva o bucăţică din mintea şi sufletul meu, să poată auzi ecoul vieţii şi al dragostei. Nu am mai scris în ultimul timp, şi asta pentru că am început un regim alimentar care a pr...