Cerul s-a întunecat
de gândul existenţei
oraşul tace tainic
aşteptând ploi de lumină
un înger trezit subit
din vis de rugăciune
îmi desenează-n inimă
un crin ce miroase a credinţă
credinţa că lacrima din zori
se va însenina la sărutul tău.
iubitul meu,
citesc în ochii-ţi sfârtecaţi
de un dor ascuţit
făclii de cer ce luminează
ultimul meu gând neştiut
ce ascunde al iubirii amurg
ploaia caldă de vara e aici
mă-îmbrăţişează c-un surâs
mă scaldă cu înţelesul iubirii
punându-mi balsam de cuvinte
peste visurile sufocate
în deşertul clipelor.
de gândul existenţei
oraşul tace tainic
aşteptând ploi de lumină
un înger trezit subit
din vis de rugăciune
îmi desenează-n inimă
un crin ce miroase a credinţă
credinţa că lacrima din zori
se va însenina la sărutul tău.
iubitul meu,
citesc în ochii-ţi sfârtecaţi
de un dor ascuţit
făclii de cer ce luminează
ultimul meu gând neştiut
ce ascunde al iubirii amurg
ploaia caldă de vara e aici
mă-îmbrăţişează c-un surâs
mă scaldă cu înţelesul iubirii
punându-mi balsam de cuvinte
peste visurile sufocate
în deşertul clipelor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu