Lavi en rose

Eram pe o potecă care ducea spre pădurea ca de argint din apropiere,unde obişnuiam să mă refugiez,să evadez din cotidianul încărcat de lucruri superficiale şi împovărătoare.Acolo era Raiul meu,un univers de visare,linişte,de regasire a copilăriei.În drumul meu spre acel loc de vrajă,am întâlnit o fiinţă zveltă şi înaltă.Părea o zână desprinsă din poveştile copilărilei.În ochii ei era un cer senin cu mii şi mii de raze ce răspândeau lumină şi căldură în a mea cale. Avea un păr galben-auriu parcă rupt direct din soare.În vocea ei era un tril dulce de păsărele ce-ţi doreai la nesfârşit s-o asculţi.Avea o rochie albă de voal prin care se deşluşea corpul frumos sculptat,parca de Michelangelo,un aer angelic,diafan şi un mers elegant de căprioară.Pe al ei păr lung şi mătăsos avea o coroniţă de lăcrămioare asemenea unei prinţese venită de pe un tărâm de basm.La cingătoare erau prinşi muguri de speranţă.Purta în braţe un coş mare cu flori ce-mi aducea în suflet mireasma inconfundabilă a dragost...

Am un dor adânc de primăvară… de viaţă! Vreau să simt emoţia vie a primăverii. O pasăre îşi scutură penele-i lucioase de zăpada noroioasă şi pare-se că se întreabă la fel ca mine:”De ce primăvara nu mai vine?Pe ce tărâmuri rătăceşte? O zi trece,alta vine…văd în depărtare un stol de cocori ce-mi aduce iz de schimbare,anunţându-mă că primăvara bate la uşă şi îşi pregăteşte triumfala intrare.Soarele râde spre mine,aruncându-mi zâmbete de lumină de pe un cer acoperit de albăstrele iar vântul adie blând şi alintă pământul cu vorbe de dor. Primăvara este anotimpul pe care-l iubesc cel mai mult şi asta pentru că în această perioadă a anului simt pregnant cum fiorul vieţii îmi atinge fiecare celulă.Primăvara îmi insuflă prospeţime,lumină,optimism,vitalitate,exuberanţă,dar mai ales iubire.Totul se regenerează,de la plante la oameni.Simt că trăiesc din nou,că gîndurile,sentimentele,dorinţele se regenerează şi respir viaţa în cel mai intens mod.Totul este vaporos,înnoit,expansiv şi mă duce î...