Treceți la conținutul principal

Postări

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Postări recente

Florile cerului

  Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond.   Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine.   Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea

Amprentele izbânzii fierbinți

clipele îndrăznețe mă parașutează pe câmpul de luptă, în privirea macilor îmi citesc rănile abisale   semnez un armistițiu cu lumina războinică, învățând să-mi cunosc umbrele   păsările cuvintelor amână cursa ploii și îmi predau rotația soarelui c-un zbor perfect   gonesc herghelii de nuferi la apus... rămân amprentele izbânzii fierbinți   Autor: Lavinia Elena Niculicea  

Dreptul de a iubi

Unii așteaptă cu nerăbdare Valentine's Day, să cumpere dragostea la reduceri, alții o creează în fiecare zi în tăcere din clipe fără preț. Și unii și alții ascund sub masca sentimentelor un îndrăgostit ce-și revendică dreptul de a iubi. Sunt omul care prin exercițiul dăruirii a descoperit matematica iubirii, mergând la rădăcina tuturor lucrurilor pentru a extrage valențe necunoscute. Ce e iubirea? Iubirea-i un cocktail original făcut după o rețetă proprie, un amestec din umbre și lumini, sorbit până la ultima înghițitură a vieții. Versuri: Lavinia Elena Niculicea

Unirea – viu testament

Românul știe ce-i durerea şi moartea, cu sânge și-a cumpărat libertatea. Cu zorii-n față și noaptea-n spate cară pe umeri stelele înaripate către ziua de mâine cu dorul de mai bine. Face echilibristică pe marginea nevoii și durerii fără să se teamă de fiorul căderii. Ca un fir de iarbă spre soare surâzând se înfrățește cu vântul, codrul, gândul ploii și cheamă în gând eroii, ca o pasăre dansând prin furtuni – umbră ce se oglindeşte în trecutul glorios. Pădurea înlăcrimată de al său vis îi cântă veșnicia printr-un strop de verde, Unirea – viu testament ce-n veci nu se pierde! Istoria îl invită la un bob de simțire, omenie-n fapte, autenticitate-n trăire… Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 24 ianuarie 2019

A opta minune

Clipa își scutură haina achiziționată din târgul cu vechituri Dau volumul tăcerilor mai tare, parcă aud Cerul. Nu am mască pentru acest bal al deşertăciunii. Cer un zâmbet, să camuflez ridurile prin care respiră brazdele timpului. Mă strâng pereții dorului și tac înapoia iernii. Iau lecții de echitație să pot îmblânzi zăpezile, incitând ghioceii să-mi coboare în vene lumina. Într-un ciob de trăire se ascunde a opta minune…

Cad şi mă ridic

  Paşii mi se pierd pe aleile labirintice mă caut în ochii unui mâine limpezit de lacrimi zbor cât mai departe să văd culoarea Nevăzutului o aripă se frânge în inima minunii cad în visare mă lovesc de dor îmi sângerează visul, balsam îmi e clipa mă ridică braţul speranţei şi alerg cu timpul pe aceeaşi cărare ....numită viaţă. Lavinia Elena Niculicea, 19.01.2020