Treceți la conținutul principal

Trandafirul, rege în împărăţia florilor

Mă apropii de trandafirii înveşmântaţi fastuos, în haine regeşti care îmi zâmbesc tainic şi mă cheamă spre ei cu şoapte de dor. În împăraţia florilor, trandafirul este un rege măreţ înconjurat de o suită de mândre crizanteme. El stăpâneşte cu iubire şi bunăvoinţă peste toate florile. Iar ele îl privesc cu drag, lipsite de invidie şi sorbindu-i încet cuvintele-i pline de har. Din moment ce ai păşit pe acest tărâm, vei descoperi o nouă viaţă în care suspinele se transformă în zâmbete.

Mă simt captivată de aceste flori care sunt ţesute în chip splendid, cu fire de iubire şi lumină. Când îi miros, de fapt respir iubire.Se spune că trandafirii sunt florile iubirii. Când sunt în preajma lor simt o energie specială-energia divină-care îmi încarcă inima cu iubire şi simt dulceaţa clipelor de dor. Le ating petalele delicate şi simt atingerea discretă a dragostei. Ei păstrează printre petale poveştile de dragoste nemuritoare, iar spinii ne amintesc de rănile făcute din amor.
Trandafirii subjugă sufletele oamenilor dându-le clipa aureolată de mister şi divin. Un trandafir poate înseamna o clipă de veşnicie, de profunzime şi mă face să mă simt mai aproape de acea paradisiacă stare de desăvârşire. Din petalele lor îmi fac trepte pe care sufletul meu să urce la Dumnezeu. În parfumul unui trandafir descoperim trecutul lui, povestea sa ce conţine dorul şi nemărginirea. Parfumul lor unic mă poartă pe aripi de reverie şi îmi simt fiinţa uşoară ce parcă zboară spre zenit.
Flower Pictures View Photos Flower Pics
Flower Images at ImageHousing.com
Trandafirii roşii sunt flăcările pasiunii care ard în noi clipele uitării ce s-au depus ca un colb pe inimile noastre. Trandafirii galbeni sunt razele afecţiunii şi optimismului ce ne scaldă cu prietenie sufletele atinse de crivăţul chinuitor al egoismului. Trandafirii roz sunt frânturi de cer pierdute în asfinţit ce pictează în noi speranţa şi visarea pe un fundal de triste amintiri. Trandafirii albi sunt lacrimi curate de rouă ce ne strecoară în inimi puritatea clipelor rebele ale copilăriei. Trandafirii albaştri sunt aştrii infinitului ce ne poartă spre lumea dorului şi a visului ce stă în aşteptare şi uneori ne doare.
Nuanţele trandafirilor ne fac să descoperim nuanţele vieţii. Să trăim ca un trandafir şi vom avea mireasmă perena a fericirii. Să ne înveşmântăm în petale de dragoste acum şi pentru totdeauna iar fiinţa noastră nicicând nu se va ofili.

Comentarii

  1. Buna, am gasit aici muzica ce-mi place, cuvinte ce transmit...si am stat putin..bine te-am gasit !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...