Viaţa este o călătorie fascinantă care ma duce in locuri nebănuite unde experimentez iubirea, suferinta, bucuria,dezamagirea,credinta si implinirea.Viata m-a dus prin valea suferintei si tristetei sau pe culmile cele mai inalte ale fericirii si bucuriei.
Sa dau vietii un sens inseamna pentru mine-« sa iubesc »-un verb pe care trebuie sa-l invat pentru a inlatura din inima egoismul cu care noi oamenii ne-am nascut.Noi suntem ca fluturii-fragili in existenta noastra.Aripile ni se pot frange foarte usor in zborul crud al vietii.
De aceea este foarte important sa ne bucuram de fiecare clipa,sa incercam s-o facem mai fericita si sa gasim substanta din fiecare lucru.Asa cum fluturii cauta acele flori pretioase pentru a-si extrage hrana pentru sufletul lor si eu caut acele flori rare:iubirea,bucuria,speranta,credinta pentru a-mi hrani sufletul.
De mic copil,am simtit ca sunt intr-o relatie speciala cu Dumnezeu,cu natura si cu tot ce ma inconjoara.Am inceput sa percep lumea intr-un mod deosebit.Am dorit intotdeauna,sa dau lucrurilor pe care le privesc o conotatie spirituala.Viziunea mea asupra lumii este una profunda.Ma simt cu adevarat fericita cand sunt in mijlocul naturii,cand privesc florile,pasarile,cerul…..Descopăr ca ele fac parte din mine,si eu mă regasesc in ele.Simt ca evadez dintr-o lume meschină care doare intr-o lume pură,solară,un univers încărcat de pace si iubire,in care respir viaţa intr-un sens atat de profund si adevărat.Cand privesc imensitatea cerului,mă gândesc ca sunt doar o picatură intr-un ocean de visuri si speranţe.
Îmi place sa privesc păsările care brăzdeaza cerul si zboara spre inalt,spre orizonturi.E ca si cum,eu aş zbura spre infinit,spre absolut,spre alte zări,în necunoscut,spre alte orizonturi pe care tind sa le străbat,să gust libertatea de a trăi cu adevarat,să ating culmile nemărginirii,sa nu mai fiu inchistata in lucruri care mor,atât de superficiale.Doar atunci,prind viata in mine,sentimente perene,care transced timpul si spatiul.
Să descoperim întotdeauna frumuseţea în împrejurările cele mai fireşti ale vieţii.
Sa dau vietii un sens inseamna pentru mine-« sa iubesc »-un verb pe care trebuie sa-l invat pentru a inlatura din inima egoismul cu care noi oamenii ne-am nascut.Noi suntem ca fluturii-fragili in existenta noastra.Aripile ni se pot frange foarte usor in zborul crud al vietii.
De aceea este foarte important sa ne bucuram de fiecare clipa,sa incercam s-o facem mai fericita si sa gasim substanta din fiecare lucru.Asa cum fluturii cauta acele flori pretioase pentru a-si extrage hrana pentru sufletul lor si eu caut acele flori rare:iubirea,bucuria,speranta,credinta pentru a-mi hrani sufletul.
De mic copil,am simtit ca sunt intr-o relatie speciala cu Dumnezeu,cu natura si cu tot ce ma inconjoara.Am inceput sa percep lumea intr-un mod deosebit.Am dorit intotdeauna,sa dau lucrurilor pe care le privesc o conotatie spirituala.Viziunea mea asupra lumii este una profunda.Ma simt cu adevarat fericita cand sunt in mijlocul naturii,cand privesc florile,pasarile,cerul…..Descopăr ca ele fac parte din mine,si eu mă regasesc in ele.Simt ca evadez dintr-o lume meschină care doare intr-o lume pură,solară,un univers încărcat de pace si iubire,in care respir viaţa intr-un sens atat de profund si adevărat.Cand privesc imensitatea cerului,mă gândesc ca sunt doar o picatură intr-un ocean de visuri si speranţe.
Îmi place sa privesc păsările care brăzdeaza cerul si zboara spre inalt,spre orizonturi.E ca si cum,eu aş zbura spre infinit,spre absolut,spre alte zări,în necunoscut,spre alte orizonturi pe care tind sa le străbat,să gust libertatea de a trăi cu adevarat,să ating culmile nemărginirii,sa nu mai fiu inchistata in lucruri care mor,atât de superficiale.Doar atunci,prind viata in mine,sentimente perene,care transced timpul si spatiul.
Să descoperim întotdeauna frumuseţea în împrejurările cele mai fireşti ale vieţii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu