Ce este suferinţa? Voi încerca să vă arăt viziunea mea asupra suferinţei. Suferinţa reprezintă o vale adâncă, o prăpastie care ne afundă în lacrimi şi suspine. Pe moment experimentăm un sentiment crud, necruţător, care asemenea unei ploi vijelioase, ne biciuie mintea şi inima. Dar mai târziu experimentăm sentimentul cunoaşterii de sine şi de Dumnezeu.
Nu trebuie să fugim de suferinţă, pentru că ea este o uşă spre cunoaştere, spre credinţă, spre speranţă, spre iubire, spre Dumnezeu. Suferinţa ne conştientizează, ne ajută să privim spre interior, să călătorim în interiorul nostru şi să ne regăsim. Ea ne face mai întelepţi, mai valoroşi şi mai profunzi. Suferinţa are rolul de a ne purifica, de a ne distila şi de a ne curăţi de toată zgura:invidie,ură, răutate.
Viaţa noastră este precum un munte înalt. În timp ce îl urcăm, întâlnim multe hopuri,obstacole-suferinţe de tot felul-dar obiectivul nostru este să ajungem în vârf,să atingem fericirea. Important e să ne dozăm trăirile, să ştim cum să urcăm acest munte, încât să ajungem la destinaţie. Care să fie destinaţia noastră? Ce menire avem aici pe pământ?
Suferinţa pentru mine e o materie pe care am învăţat-o foarte bine pentru a trece examenul la fericire. Este o carte cu multe pagini...eu am citit destule pagini, însă cred că mai am multe de parcurs. Menirea noastră este să ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine şi pe Dumnezeu. Să ne explorăm zăcămintele interioare pentru a scoate la suprafaţă comori ascunse, care dăinuie în timp.Nu e vorba de diamante şi smaralde care sunt perisabile şi se pot pierde,ci comori spirituale care nu pot fi distruse şi care transced Timpul- acest hoţ perfid care ne fură din putere, din viaţă- dar nu ne poate lua aceste comori interioare, un tezaur fără preţ ce este ascuns în străfundurile fiinţei noastre. Un tezaur în care găsim: lumină, speranţă, bucurie, calm, armonie, întelepciune, iubire şi puteri nebănuite.Să scoatem la suprafaţă aceste bogăţii care zac în noi în stare latentă şi să le revărsăm asupra altora.
Dacă procedăm aşa vom fi cei mai bogaţi oameni şi ne vom atinge menirea, vom ajunge la destinaţie.In acel moment, vom trăi un sentiment înălţător, ca atunci când ajungi în vârful muntelui după o călătorie obositoare şi plină de peripeţii.
Suferinţa îşi va atinge scopul, dacă îi vom învăţa lecţia.
Nu trebuie să fugim de suferinţă, pentru că ea este o uşă spre cunoaştere, spre credinţă, spre speranţă, spre iubire, spre Dumnezeu. Suferinţa ne conştientizează, ne ajută să privim spre interior, să călătorim în interiorul nostru şi să ne regăsim. Ea ne face mai întelepţi, mai valoroşi şi mai profunzi. Suferinţa are rolul de a ne purifica, de a ne distila şi de a ne curăţi de toată zgura:invidie,ură, răutate.
Viaţa noastră este precum un munte înalt. În timp ce îl urcăm, întâlnim multe hopuri,obstacole-suferinţe de tot felul-dar obiectivul nostru este să ajungem în vârf,să atingem fericirea. Important e să ne dozăm trăirile, să ştim cum să urcăm acest munte, încât să ajungem la destinaţie. Care să fie destinaţia noastră? Ce menire avem aici pe pământ?
Suferinţa pentru mine e o materie pe care am învăţat-o foarte bine pentru a trece examenul la fericire. Este o carte cu multe pagini...eu am citit destule pagini, însă cred că mai am multe de parcurs. Menirea noastră este să ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine şi pe Dumnezeu. Să ne explorăm zăcămintele interioare pentru a scoate la suprafaţă comori ascunse, care dăinuie în timp.Nu e vorba de diamante şi smaralde care sunt perisabile şi se pot pierde,ci comori spirituale care nu pot fi distruse şi care transced Timpul- acest hoţ perfid care ne fură din putere, din viaţă- dar nu ne poate lua aceste comori interioare, un tezaur fără preţ ce este ascuns în străfundurile fiinţei noastre. Un tezaur în care găsim: lumină, speranţă, bucurie, calm, armonie, întelepciune, iubire şi puteri nebănuite.Să scoatem la suprafaţă aceste bogăţii care zac în noi în stare latentă şi să le revărsăm asupra altora.
Dacă procedăm aşa vom fi cei mai bogaţi oameni şi ne vom atinge menirea, vom ajunge la destinaţie.In acel moment, vom trăi un sentiment înălţător, ca atunci când ajungi în vârful muntelui după o călătorie obositoare şi plină de peripeţii.
Suferinţa îşi va atinge scopul, dacă îi vom învăţa lecţia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu