Dacă inimii i-ar fi crescut flori... Ce primăvară! Cuvintele ar fi umblat desculţe, timpul nu ar mai fi șchiopătat, dacă i-aș fi sărutat talpa. Răstorn clepsidra să trec mereu către început, gândul să-mi fie verde în miez de lume, nestrivit de pasul nopții. Fericirea-i perlă ascunsă în scoica clipei, stropită de o dulce amărăciune. Mai lasă-mi dreptul la vis– Paradis înflorind în tăceri. Mută-i hotarele către mâine, să glumesc cu stelele pe marginea unui râs neinventat. Sub pleoape mi se odihnesc Necuvintele.... Lavinia Elena Niculicea