Treceți la conținutul principal

DESPRE LIBERTATE

Libertatea un cuvânt care ne atrage şi ne cheamă să-i înţelegem sensurile şi valoare-i inestimabilă.Consider că libertatea este un dar al lui Dumnezeu acordat oamenilor.Libertatea,pe lângă raţiune,este un atribut care diferenţiază omul de animal.
„Despre libertate”de John Stuart Mill este o lucrare interesantă pe care vreau s-o aduc în prim-plan.Este vorba despre un tratat ce face o pledoarie remarcabilă pentru libertatea individuală.
Acest eseu se referă la libertatea civilă sau socială: analizează natura si limitele puterii care poate fi exercitată in mod legitim de societate asupra individului.
Însă ştim bine că societatea e constituita din indivizi,iar regulile sunt făcute de oameni,pentru oameni.Întrebările pertinente pe care mi le pun sunt:Cât si dacă are dreptul societatea să-ţi ingrădească libertatea individuală?În ce context?În ce măsură pot să-ţi fie impuse?

Mill atrage atenţia de asemenea, asupra modelelor de constrângere şi de coerciţie pe care statul le aplică individului. Astfel „simpla satisfacţie a statului fie că e vorba de o satisfacţie materială, fie că e vorba de o satisfacţie morală nu este câtuşi de puţin prin ea însaşi o îndreptăţire suficientă care să îngăduie statului să acţioneze împotriva individului” deci metodele de constrângere şi pedepsele ar trebui aplicate doar ca ultimă soluţie, în acest sens „tot ceea ce-l priveşte exclusiv pe individ, independenţa trebuie să-i rămână pe bună dreptate absolută.
Libertatea de gândire este în opinia lui Mill unul dintre principiile care fac o societate demnă de a fi numită „liberă” alături de libertatea de exprimarea a opiniilor şi a publicării acestora, insistându-se asupra faptului că „acest principiu necesită libertatea gusturilor şi a părerilor.
Mill ne avertizează de faptul că democraţia, concepută ca presupunând o formă de suveranitate nelimitată a majoritaţii,se poate transforma intr-o "tiranie a majoritatilor"(cel puţin la fel de dezgustătoare ca şi tirania exercitată de un singur om),iar asta ar trebui sa dea in continuare destule motive de gândire oamenilor secolului 21.
Consider că sunt necasare o multitudine de libertăţi pentru ca societatea să ajungă la echilibru,la maturitate socială şi intelectuală.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.