Treceți la conținutul principal

Pe aripile dragostei

Afară e o zi friguroasă de octombrie care te îmbie să stai în casă. Plouă încet... picăturile au forma unor inimioare ce au strâns în ele dor, iubire, suferinţă, nebunie şi visare. Parcă cerul ar lăcrima de dragoste pentru pământul pierdut într-o dulce aşteptare. Stropii răcoroşi se preling pe frunzele efemere ce acoperă pământul pierdut în singurătate. Ochii mei sunt vrăjiţi de magia vieţii ce nu-mi cenzurează dreptul la vis şi iubire. Ploaia mă interiorizează, mă face să mă gândesc la frumuseţea şi unicitatea fiecărei clipe. Ciripitul păsărelelor şi parfumul florilor de mai, razele călduroase ale verii, spectrul cromatic al toamnei şi jocul inocent al fulgilor de nea îmi cuibăresc în suflet un dor intens de VIAŢĂ. Am învăţat să iubesc viaţa aşa cum e ea. Inspir adânc, zâmbesc cu toată fiinţa mea, imi deschid braţele larg şi îmbrăţişez cerul, ploaia, copacii, aerul şi tot ceea ce văd. Experimentez un sentiment unic...iubirea de viaţă.
Descopăr că ploaia are farmecul ei. Atunci când plouă suntem predispuşi mai mult la visare, la acea stare de bine, învăluită în fantezie. Ne rupem de tot ce e cotidian şi prozaic în care sufletul nostru este încorsetat şi sufocat de griji şi nevoi, fără să ne dăm seamă că uităm să trăim momentul, să gustăm viaţa din plin. Mă adăpostesc în vis, într-o lume în care emoţia e vie şi nealterată de concret.
Gândurile mă poartă spre tărâmul magic al dragostei. Fredonez o melodie emoţionantă care îmi aminteşte de un film excepţional ce m-a impresionat profund, şi anume: "Sweet November", tradus "Idilă de noiembrie".

Enya - only time
Vezi mai multe video din muzica
Acest film m-a cucerit din prima clipă. Este un film special pentru mine. Are toate ingredientele unei reţete de succes: dragoste, romantism, dramatism, sensibilitate, distribuţie actoricească pe măsură şi o coloană sonoră de calitate. Filmul scoate în evidenţă faptul că dragostea este mai presus de orice, e mai puternică decât moartea, învăţându-ne să preţuim ceea ce avem, să ne bucurăm din plin de viaţă. Keanu Reeves(unul dintre preferaţii mei) şi Charlize Theron, actorii principali ai peliculei, dau viaţă unei poveşti de dragoste tulburătoare care va stoarce o lacrimă şi celei mai insensibile persoane. Subiectul este interesant:
Ea, (Sara) doreşte să trăiască din plin viaţa. El, (Nelson) este obsedat de muncă, un afacerist increzut in el, care trateaza femeile drept nişte lucruri, un tânăr ambiţios pentru care în viaţă nu există nimic mai important în afară de succesul in carieră...asta până la apariţia ei. Sara il tentează cu perspectiva unei vieti trăite la maximum, cu bucuria clipei, nebuniilor de moment, reuşind puţin câte puţin să îl scoată din carapace. Ce trebuia sa fie o simplă aventură, devine curând o mare poveste de dragoste. In cele din urma, Nelson descoperă că idilele de o lună nu sunt un simplu joc al seducţiei şi că Sara incearca cu disperare sa dea un sens ultimelor sale luni de viaţă, fiind bolnavă de cancer.
Acest film ne poartă pe aripile dragostei, învaţându-ne să credem în dragostea adevărată, necondiţionată care ne poate schimba. Merită văzut şi revăzut.

Comentarii

  1. Fericirea nu vom atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergam toata viata.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...