Treceți la conținutul principal

Călători prin viaţă

Viaţa este asemeni unei călătorii spre autocunoaştere şi descoperire în care ne aventurăm clipă de clipă spre necunoscut. Am observat că noi, oamenii, devenim conştienţi de valoare clipei prezente în momentele cruciale ale existenţei noastre. Doar atunci, o savurăm la maxim, bucurându-ne de fiecare lucru, persoană întânită în drumul nostru. Adevărul este că nu noi ne-am exprimat dorinţa de a intra în această călătorie, de cele mai multe ori extenuantă dar şi faşcinantă pe planeta "Terra". Am venit în existenţă şi a trebuit să învăţăm că uneori călătoria este plină de mistere, iluzii, de dezamăgire şi hopuri. Am aflat că trebuie să facem alegeri în fiecare zi, ele influenţând viaţa nostră dar şi a celor din jur.
Prefer să mă ghidez în viaţă după principiul "nu contează cantitatea, ci calitatea". Este importantă nu durata vieţii, ci calitatea unei vieţii, cum ne-am folosit clipele pentru ca atunci când vom fi la destinaţie să nu avem regrete, resentimente şi frustrare. Nu trebuie să alergăm prin viaţă cu 200km/h, încât să nu vedem frumuseţea din jur, locurile prin care am poposit şi încotro ne ducem.
Un filozof german spunea ceva interesant: "Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi în flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim."

Tina Turner & Eros Ramazotti-Cose della vita
Vezi mai multe video din muzica
Oamenii pe care i-am întâlnit sunt mulţi şi deosebiţi. Ei au venit în viaţa mea pentru a-mi descoperi tot ce am mai frumos în mine. Aceşti oameni mi-au îmbogăţit existenţa şi mi-au arătat generozitate şi compasiune-calităţi incompatibile cu o lume ostilă în care ne zbatem pentru supravieţuire.
Nu doar lumea reală mi-a dat posibilitatea de a-mi crea legături frumoase de prietenie, ci şi lumea virtuală. Prin intermediul internetului am interacţionat cu oameni deosebiţi cu care am rezonat, constatând cu uimire şi bucurie că suntem pe aceeaşi undă… comunicând foarte facil unii cu alţii. Ei m-au învăţat definiţia corectă a prieteniei, reuşind să-mi picure în suflet stropi de lumină şi optimism. Am împărtăşit unii cu alţii experienţe emoţionante, nostime, instructive ce mi-au conferit puterea de a visa şi de a crede în existenţa valorilor. Am cunoscut poveşti în care se evidenţiază puterea de a lupta, curajul de a fi tu însuţi, omenia, prietenia, perseveranţa, respectul si iubirea sinceră pentru cei din jur. E necesar ca în lumea dezumanizată în care trăim, să manifestăm valori sănătoase pentru ca atât lumea exterioară cât şi cea interioară să nu se năruie.
Suntem simpli călători prin viaţă. Să ne exprimăm iubirea faţă de viaţă, clipă de clipă, prin zâmbetele noastre senine, cuvintele noastre amabile şi faptele noastre bune.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...