Treceți la conținutul principal

Ingredientele unei relaţii

Atunci când ne angrenăm intr-o relaţie, indiferent de ce tip e, nu ne mai acordăm timp să ajungem să-l cunoaştem şi să-l descoperim pe celălalt. Vrem ca totul să se desfăşoare cu celeritate, iar comunicarea devine deficitară.
Într-o relaţie de iubire, cei doi parteneri trebuie să fie dispuşi să se deschidă unul în faţa celuilalt, să fie sinceri în ceea ce exprimă şi trăiesc. Este binecunoscut faptul că atunci când cunoaştem pe cineva încercăm să ne arătăm părţile bune ale personalităţii, să facem impresie bune, dorind să fim aşa cum am dori şi nu cum suntem noi cu adevărat. De vină este orgoliul…vrem foarte mult să fim plăcuţi şi acceptaţi. Însă, în iubire, orgoliul nu are ce căuta. E important să fim sinceri cu noi înşine şi apoi cu celălalt. Să ne comunicăm trăirile, să ne prezentăm cu hibele şi calităţile noastre.
Să nu încercăm să vânăm greşelile partenerului, focusându-ne pe ce putem schimba la el. Ar fi o risipă de energie şi ne-am înşela dacă am crede că putem să-l schimbăm pe cel de lângă noi, doar pentru că aşa vrem noi. Noi putem fi pentru el suportul de care are nevoie, imboldul, stimulentul, pentru a-şi spori încrederea în el. Să-i dăm aripile pentru a zbura spre împlinirea visurilor, nu să „zburăm” noi în locul lui.
...Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate...@};-
...Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate...@};-
Vezi mai multe imagini din diverse
Trebuie să fim dispuşi să ne acceptăm unul altuia micile defecte. E nevoie de tact, disponibilitate, onestitate, respect dar mai ales dragoste. Ingredientul principal într-o relaţie este dragostea. Fără ea, relaţia nu funcţionează. Tot ce se clădeşte pe dragoste rezistă în timp. Dragostea e „adezivul” care lipeşte spărturile într-o relaţie, sudând-o. Trebuie să fim conştienţi că nu putem fi perfecţi într-o relaţie, dar putem să fim perfecţi în iubire.
Să ne bucurăm de prezenţa celuilalt, gândindu-ne câtă bucurie ne aduce, cum ne face să ne simţim. Să fim fericiţi la gândul că există cineva care stă lângă noi şi care ne iubeşte pentru ceea ce suntem si nu pentru ceea ce avem.
Eu sunt fericită când văd că cel de lângă mine este fericit, când pot să daruiesc celuilalt o fărâmă din sufletul meu.

Jennifer Rush - The Power Of Love
Vezi mai multe video din muzica

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...