Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
As vrea sa scriu ceva si... nu stiu ce as putea sa scriu... Cuvintele sunt prea seci pentru a exprima ceea ce gandesc, ceea ce simt.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa-ti spun, Lavinia, ca...te invidiez...
Sper sa nu ma intelegi gresit: e o "invidie"... as zice constructiva.
E adevarat... viata ti-a luat ceva pretios..dar in schimb ti-a dat ceva...ce putini dintre noi reusesc macar sa inteleaga...
Tu reusesti sa "vezi", "sa simti"...ceea ce dincolo de tot ceea ce inseamna materie, de tot ceea ce inseamna consumism. Si e mare lucru!
Si in plus esti inconjurata de iubire si, mai ales...reusesti sa daruiesti iubire!
As avea atat de multe de spus...dar, cum am mai spus, cuvintele sunt prea seci...
Sunt sigura ca tu reusesti insa sa citesti si printre randuri!
Fana.