Suferinţa ne purifică, ne modelează şi ne transformă. Ea ne face spiritul să se înalţe deasupra egoului, să fie mai viu şi mai puternic. Pe mine suferinţa m-a modelat, aşa cum olarul modelează lutul, m-a corectat pentru a ajunge o persoană mai echilibrată.
Suferinţa a fost şi este îndrumătorul meu spiritual, arătându-mi calea către interior, pentru a-mi regăsi sinele-identitatea- pentru a mă cunoaşte cu adevărat şi a-mi înţelege trăirile. Suferinţa mi-a deschis calea către divinitate, m-a învăţat trăiri mai profunde şi mi-a arătat spectrul larg al fiinţei umane. Este un termen mult prea general. Pentru mine, personal suferinţa s-a concretizat prin boală.
Ceea ce vreau să evidenţiez este faptul că suferinţa mi-a revelat cine sunt eu, cum sunt, unde sunt, în ce stadiu mă aflu la capitolul evoluţie spirituală. Suferinţa este învăţatorul meu care mă învaţă lecţii benefice pentru evoluţia mea ca om. Ea m-a făcut mai umană, ajutându-mă să empatizez cu ceilalţi şi să înţeleg mai profund natura umană.
Atunci când suferi, când te doare, nu eşti într-o postură uşoară, e firesc acest lucru. Dar privind dincolo de suferinţă, vei vedea că ea te formează pentru a deveni o persoană completă, ajutându-te să cultivi calităţi frumoase ca de pilda:empatia, perseverenţa, dragostea, bunăvoinţa etc. Şi astfel să devii un caracter puternic. E ca şi cum cerul e plin cu nori negri, dar ştii că dincolo de această perdea plumburie se află soarele iar în scurt timp lumina sa va străbate întunericul şi îşi va revărsa din abundenţă căldura sa. La fel Dumnezeu îşi va revărsa binecuvântările minunate, estompând durerea de pe cerul fiinţei noastre. Pentru toate lucrurile există un timp. Există un timp pentru suferinţă aşa cum există un timp pentru bucurie.
Poate că nu înţelegem în totalitate unele momente dureroase din viaţa noastră dar e înţelept să le acceptăm.Spune o vorbă din popor „că ceea ce nu te omoară, te face mai puternic”. Eu certific aceste cuvinte. În fiecare dintre noi zace un luptător, iar în momentele dificile el iese la suprafaţă. Cădem, ne lovim, dar ne ridicăm din nou mai puternici. Viaţa a avut grijă să-mi dea unele lecţii dure. La început începi să te întrebi:”De ce mi se întâmplă asta Doamne?”,”Ce am făcut să merit eu asta?”Apoi, în timp realizezi valoarea acelor lecţii. Pe viitor, îţi dai seama că eşti mai puţin vulnerabil la testările vieţii şi că ele te îmbogăţesc sufleteşte. Sunt unele situaţii în viaţă pe care nu le putem schimba, însă putem să ne schimbăm noi modul cum reacţionăm la ele. E important să avem o atitudine corectă, sănătoasă pentru ca suferinţa să nu ne amăgească sufletul, mintea şi trupul.
Din proprie experienţă vă spun că de noi depinde ce alegem: să abordăm o problemă cu negativism sau să o privim cu optimism. Dacă încercăm să vedem partea plină a paharului, ne va fi mai uşor să depăşim situaţiile nefavorabile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu