Treceți la conținutul principal

Să învăţăm de la păsări, de la flori

De la păsări învăţ o lecţie importantă. Binecuvântata dorinţă a lucrurilor simple. Păsările privesc viaţa cu bucurie şi optimism. Sunt atât de fragile, dar atât de puternice. Atât de neînsemnate pentru mulţi, dar atât de preţioase pentru mine, pe care le admir şi le descopăr. Cu trilul lor încântător, ele ne anunţă simfonia bucuriei, o bucurie autentică ce se găseşte în lucrurile simple. Din cântul lor transpare multă veselie şi dorinţă de viaţă, ele nu se plâng niciodată că viaţa uneori e crudă. Poate că şi ele simt durere dar nu se lasă dominată de ea. Ar trebui să învăţăm de la ele să privim viaţa cu optimism şi să încercăm să ne bucurăm de fiecare clipă. Cântecul care răsuna în fiinţa noastră să fie unul al bucuriei, să fim în rezonanţă cu Universul, un Univers al armoniei şi bucuriei.

Birds of Paradise Peter Sue Marc (Pasarile paradisului)
Vezi mai multe video din diverse
Când privesc trandafirii, flori atât de suave şi profunde, mă identific cu ei şi simt că ei fac parte din însămi fiinţa mea. Când mă înclin ca să-i miros, este ca şi cum mă contopesc cu ei. Florile înseamnă pentru mine o nesfârşită sursă de bucurii. Ele radiază atâta lumină în jur şi reuşesc să aprindă lumini în sufletul meu. Florile sunt un amalgam de forme, de culori, de miresme. În fiinţa mea descopăr un amalgam de sentimente, de lacrimi si dorinţe. Petalele lor mi se aştern în suflet ca nestemate ale iubirii si gingăşiei. Parfumul lor îmi inundă plăpânda fiinţa cu bucuria de a trăi şi a iubi.
Să învăţăm să trăim cu adevărat,privind în jurul nostru...frumuseţea se ascunde în lucrurile simple ale vieţii.
Flower Images Free Pics Funny Pics
Flower Images at ImageHousing.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...