Treceți la conținutul principal

Mulţi pun cătuşe adevărurilor


Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,
Demnitatea ne e roasă de al coruptiei vierme
Noi privim printre zăbrele spre dreptate,
Spre ochiul divin ce niciodată nu doarme.

Sistemul puterii e un măr putred şi găunos,
Ce lasă în aer miros de crunte nedreptăţi.
Sacrifică tot mai mulţi tineri cu dor de frumos
Doamne, ai de făcut plăţi restante pentru cei morţi.

 România trăieşte vremuri de umilinţă şi durere,
Îndrăzneala de a visa, morţii îi plătim în rate
Tineretul lovit cu lacrimi, viaţa înapoi îşi cere
Libertatea câştigată cu piepturile însângerate.

Voi, guvernanţi, ce vă suiţi pe cadavre nestinse
Uitaţi că azi suiţi, mâine veţi coborî-n genunchi.
Lacrimile, broboane de suferinţă, sunt torţe aprinse
Cerul geme… Dumnezeu tremură din rărunchi.

Cu roua iubirii va stropii florile întristate de pe pământ
Să înflorească lumina în cugetele celor de neînvins
Avizi de dreptatea ce o plâng prin miresme de cuvânt.
Hai, dă-mi mâna, în zborul credinţei de nevinovaţi aprins.
(Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 5 noiembrie 2015)

Pentru oamenii care au suferit în tăcere şi au văzut cum le este furată demnitatea, dreptul la o viaţă normală, dorinţele legitime de a fi fericiţi, care au inimi de flori, ce au strivite sub talpa corupţiei, demagogiei, iresponsabilităţii, indolenţei... Vor doar să (re)înflorească la lumina adevărului!
Seara cu linişte şi speranţă!

Sursa imaginii: Digi24

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe