Când viaţa te loveşte, afli cine te mângâie... Descoperi că iubirea te mângâie, te susţine, te ia în braţe când eşti obosit, te face să crezi în ziua de mâine, te încurajează şi îţi vindecă tristeţea… Iubirea nu renunţă. O poţi recunoaşte în momentele dificile ale vieţii. Omul care te iubeşte rămâne lângă tine… cu prezenţa lui te învaţă că iubirea e inima ce se roagă pentru cel drag, cu fapta şi cuvântul îţi arată aripile întinse ale lui Dumnezeu către tine. Că Bunătatea te ţine în braţe şi Credinţa te duce dincolo de mări şi munţi… Acolo unde Liniştea îţi vorbeşte şi Iubirea te îmbracă cu tot Cerul. Iubirea lucrează mereu spre binele celuilalt. Atunci când iubeşti faci totul să-l apropii de tine pe cel care ţi-e drag. Urci munţi, faci să sece oceane, dărâmi ziduri, sfidezi necunoscutul, creezi punţi către inima iubită. Îl porţi în tine pe cel pe care-l iubeşti. Ce poate fi mai aproape şi mai intim? Este ca şi cum respiră în tine Dumnezeu. Ca şi cum Cerul ar scrie etern în tine: Te iubesc şi-mi eşti drag!
Zilele acestea am primit atâtea dovezi de empatie, de prietenie, de iubire, din partea lui Dumnezeu, a familiei, a prietenilor, a voastră, cei care virtual mi-aţi fost alături la greu. Mi s-a exacerbat convingerea că sunt iubită şi că iubirea e singurul bun ce merită multiplicat, dăruindu-l.
Sunt recunoscătoare tuturor. Aşa cum spune Lev Tolstoi: Mereu ni se pare ca suntem iubiti pentru ca suntem buni si nu realizam ca suntem iubiti pentru ca sunt buni cei care ne iubesc.
Zilele acestea am primit atâtea dovezi de empatie, de prietenie, de iubire, din partea lui Dumnezeu, a familiei, a prietenilor, a voastră, cei care virtual mi-aţi fost alături la greu. Mi s-a exacerbat convingerea că sunt iubită şi că iubirea e singurul bun ce merită multiplicat, dăruindu-l.
Sunt recunoscătoare tuturor. Aşa cum spune Lev Tolstoi: Mereu ni se pare ca suntem iubiti pentru ca suntem buni si nu realizam ca suntem iubiti pentru ca sunt buni cei care ne iubesc.
28.11.2015
Comentarii
Trimiteți un comentariu