Fluturi cu aripi arse

Nu mai ştim să răscumpărăm adevărul
din ghearele lăcomiei. Dăm vina pe nenoroc!
Tinerii ne sunt fluturi cu aripile arse-n foc.
Acum în palme, îi poartă numai Cerul.

Doamne, lacrimile noastre cad ca frunzele
veştejite de reproşuri şi de a nopţii vină.
Înghiţim fum de iluzii. Unde se duce a Ta lumină?
A rămas din acest iad, doar tăceri ce ne ard buzele.

Nu vrem şi nu ştim a învăţă din trecut,
să schimbăm decorul acestui trist anotimp.
Muguri de vise să crească peste ce s-a petrecut,

să culegem zâmbetele din copacul unui mâine.

Pe crengile lui azi încă se mai văd cicatrici

Din ele, păsări de foc vor ciuguli a vieţii pâine.

Poem publicat in Confluenţe Literare... http://confluente.ro/elena_lavinia_niculicea_1446473671.html

P. S. Acest sonet îl închin celor care au avut de suferit din această tragedie, pe care i-am numit "fluturi cu aripi arse...". Unii din ei au zburat spre florile veşnciei. Cei care au rămas, se zbat şi se luptă să şi-le vindece pentru a putea din nou zbura pe acest pământ când mai negru, când mai verde... Noi toţi să alegem să fim (un) Colectiv, doar aşa vom aduce din nou în suflete anotimpuri mai frumoase.

(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 31 octombrie 2015)