Treceți la conținutul principal

De câte ori...


De câte ori
ne spunem: te iubesc!,
îngenunchem timpul.
Păsările se opresc din zbor
şi ne aplaudă
cu aripile muiate în lumină.
Toamna ne invită 
să-i gustăm cupa de nostalgie,
ne îmbătăm cu ploile
şi mă înnec de dor…
Ce de frunze are iubirea aceasta!
De câte ori, inimile noastre
se caută,
depărtarea sângerează-n
apusuri…
Ce de culori are iubirea aceasta!
Din ele, ne-am ales două…
ne amestecăm şi nu mai ştiu
Care sunt eu? Care eşti tu?
De câte ori, visele noastre
se privesc în ochi
ştiu că cerul e mai aproape.
Mi-a scuturat stele în inimă
şi de atunci visez…

(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 23 octombrie 2015)

P.S. Scriu cu lacrima şi zâmbetul din privirea toamnei... E cea mai bună terapie pentru suflet. Scrisul e cea mai frumoasă modalitate de a mă întâlni cu divinul, De câte ori scriu, de atâtea ori, mă cufund în seninul privirii lui Dumnezeu... Şi atunci simt linişte...

Comentarii

  1. arcturus200824 octombrie 2015 la 10:14

    ,,Scrisul e cea mai frumoasă modalitate de a mă întâlni cu divinul,..." Impresionant !
    ,,Toamna ne invită
    să-i gustăm cupa de nostalgie,
    ne îmbătăm cu ploile
    şi mă înnec de dor… " Frumoasa poezie, draga Lavinia Elena !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Puterea gesturilor care luminează

  Eu cred că nu trebuie să aşteptăm un moment special pentru a dărui sau pentru a ne arăta iubirea faţă de cei din jur. Fiecare clipă este preţioasă și poate deveni prilejul perfect pentru un gest care aduce lumină. În fiecare zi ar fi bine să ne raportăm la verbul „a dărui”. Este cel mai frumos cuvânt, ce ne învaţă semnificaţia cuvântului „OM” „A dărui” şi „a primi” sunt două acțiuni care nu pot fi separate pe deplin. Atunci când oferim din toată inima, primim în schimb o bucurie care ne luminează chipul. Îmi dau seama că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu, iar ca dăruirea să fie autentică trebuie să fie necondiţionată, fără a aştepta să ni se ofere ceva în schimb. Valoarea unui dar nu stă în bani, ci în încărcătura sufletească pe care o punem în el. Putem dărui un zâmbet, o rază de soare celor apăsați de tristeţe, un gând de lumină celor cuprinși de întuneric. Putem oferi iubire, bunătate, bucurie, speranță și sprijin celor care au mai puţin decât noi. Să fim asemenea arboril...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Miroase a liniște

În clipa asta ești în al nouălea cer, în clipa următoare, în cădere liberă. Și totuși, de jos se vede cerul cel mai bine, iar dacă-ți îndeși tălpile în pământul reavăn, poți înflori ca o magnolie cu vârfurile în infinit. Nicio cădere nu-i întâmplătoare, iar plutirea se învață privind la păsări, exersând în sinele tău zborul. Miroase a liniște. Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 17.03.2024
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
3 comentarii
Citiți mai multe