s-o urmărim cu dor de un "nu ştiu ce" si de un "nu ştiu cum." Se întâlneşte în noi visul cu veşnicia.
O, viaţă, de-ai şti cum alergi prin mine! E un du-te vino de căutări, de frământări, de neuitare, de dor, de libertate, un maraton al dragostei. Din iubire, i-ai dat clipei aripi şi ea, supusă şi iubitoare, a venit până la noi, oamenii, ne-a urcat pe aripile ei şi ne poartă de mii de ani, străbătând munţi de foc, oceane de dor, galaxii de visare… E greu şi extenuant uneori să fii în această călătorie numită viaţă. Dar e singura ce ni s-a dat… Avem doar bilet dus, fără întors, de aceea să ne bucurăm de priveliştile întâlnite, de oamenii cu care călătorim… În curând, ni se va taxa biletul şi pe el vom dori să stea scris: Prezent… în bucurie, în durere, în speranţă, în încredinţarea că vom fi ajuns la destinaţie. Viaţa se conjugă cu Acum, cu bune şi cu rele...
Viaţa de multe ori m-a dus pe marginea prăpastiei, uneori oamenii şi situaţiile m-au împins. Am văzut hăul, am simţit spaima şi durerea. Cât pe ce să mă dezechilibrez şi să cad, însă o mână m-a tras înapoi de fiecare dată şi m-a aşezat pe câmpiile cu maci, pa valurile mării, în albastrul cerului sau pe înălţimile albite de lacrimi. Desigur, am recunoscut-o! Era Iubirea.
Iubirea ne cheamă la viaţă, la trăire limpede, la Dumnezeu…
P.S. Azi, Dumnezeu mi-a vorbit despre viaţă, despre minunea de a fi viu prin iubire… Mulţumesc, Doamne!
Se semnează, o călătoare cu drag de viaţă...
Comentarii
Trimiteți un comentariu