De
dimineaţă, de cum am deschis ochii, m-a întâmpinat atmosfera de iarnă. Privirea
mi-a fost atrasă de un roi de fluturi albi, mari, pufoşi şi veseli care cădeau
din cer. Parcă, cerul îi aruncase cu putere pe pământ, să-l îmbrace în
puritate. M-am uitat mai bine pe fereastră, şi într-adevăr erau mulţi fluturi
speciali… unii care sunt făcuţi din nea. Uimirea mi s-a transformat în bucurie,
pentru că erau primii fulgi de zăpadă din acest an.
Cunoaşteţi acel sentiment
de nerăbdare, de emoţie, de curiozitate, când descoperiţi ceva pentru prima
oară, când aşteptaţi ceva nou? Toate aceste stări se jucau în mine, ca şi
fulgii de omăt prin văzduhul primitor. Cred că pământul era înfiorat de aşteptarea
îmbrăţişării cerului. Iar cerul pentru a fi mai aproape de pământ şi-a trimis
mesagerii, fulgii de zăpadă, născuţi din lacrimile multor îngeri. Acest lucru
îmi aminteşte de copilărie, când ieşeam în fugă afară pentru a fi atinsă de
primii fulgi, pe care îi numeam lacrimile îngerilor… Vroiam să fiu prima care
îi prinde în palmă, îi ţineam strâns şi îmi imaginam că prin căldura palmelor
se transformă şi îmi intră în suflet, ca nişte spiriduşi ai iubirii… ştiam că
de acolo, nu mai aveau cum să iasă… Şi
astfel eram mai aproape de îngeri, de cer, de nori, pe care îmi doream atât de
mult să-i ating, să plutesc cu ei departe, departe… Aveam o imaginaţie bogată,
acest lucru e valabil şi astăzi. Copilul din mine îmi atrage atenţia, să-l bag
în seamă, să am grijă de el şi să-l hrănesc cu vise.
Privind
pe geamul aburit de nostalgia gândurilor mele, care vagabondează pe tărâmurile
de demult, observ bucuria îngerilor albi, fulgii valsând uşor cu vântul, care
se odihnesc în braţele copacilor, îmbrăcându-le goliciunea, iar apoi păşind
încetişor pe inima pământului, parcă vrând să nu i-o rănească, îmbrăţişând-o în
cele din urmă. Dorul, aşteptarea au fost stinse printr-o singură îmbrăţişare
Mi-a fost mare sete de alb, de visuri înveşmântate în sărbătoare, de emoţia primei zăpezi, de viaţă, ... Mi-a fost sete să strâng în palme visul de copil cuminte care aşteaptă mereu darul...iubirii.
Voi continua şi mâine călătoria pe cărările iernii şi ale copilăriei.
5 decembrie 2012
Comentarii
Trimiteți un comentariu