Treceți la conținutul principal

Medicina viitorului: nanocipul care reprogramează celulele și aduce vindecare printr-o simplă atingere




          Faptul de a vindeca o rană printr-o simplă atingere pare un scenariu de film SF, însă acesta e tot mai aproape de a deveni realitate. Această descoperire ne incită imaginația și ne face să ne întrebăm care sunt frontierele tehnologiei medicale. Sub ochii noștri medicina face salturi-gigant.
            Medicina viitorului va consta într-o simplă atingere. Cercetătorii de la Universitatea de Stat Ohio, Statele Unite, au conceput un nanocip care reprogramează celulele pentru a ajuta corpul să se vindece. Dispozitivul s-ar putea dovedi o invenție revoluționară ce va schimba paradigma actuală de vindecare. Acest plasture minune a fost deja testat în laborator, iar rezultatele au fost extrem de promițătoare.
            Noua tehnică, cunoscută sub numele de ,,Tissue Nanotransfection'', utilizează un dispozitiv de mărimea unei monede ce este amplasat pe suprafaţa pielii unui organism viu. Un câmp electric puternic și focalizat este aplicat apoi de-a lungul dispozitivului care îi permite să transmită gene către celulele pielii aflate sub el, transformându-le în diferite tipuri de celule.
,,Este nevoie de doar o fracțiune de secundă. Pur și simplu atingeți cipul în zona afectată, apoi îl  îndepărtați", a declarat Chandan Sen, unul dintre coordonatorii studiului.
,,În acel moment moment, începe reprogramarea celulelor.
Noul studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea de Stat Ohio, Centrul Medical Wexner. a dezvăluit faptul că efectele miraculoase pot fi observate în doar câteva zile și în mod surprinzător, acestea persistă. În plus, metoda inovatoare este non-invazivă.
Cercetătorii au reușit să refacă funcția cerebrală a unor șoareci care suferiseră atacuri cerebrale. De asemenea, ei au salvat membrele afectate ale unor șoareci, în doar trei săptămâni, cu ajutorul acestui dispozitiv.
În cazul picioarelor distruse care nu aveau flux sanguin, cercetătorii au aplicat nanocipul pe suprafața pielii și au reprogramat celulele să se transforme în vase de sânge funcționale. În decurs de o săptămână, a început vindecarea. În a doua săptămână, au apărut noi vase de sânge, iar în a treia săptămână, picioarele șoarecilor au fost salvate – fără a fi nevoie de un alt tratament.
,,Prin utilizarea noului nanocip, rănile și organele afectate pot fi înlocuite", a explicat dr. Chandan Sen. ,,Am arătat că pielea este un teren fertil în care putem crește elementele oricărui organ care se deteriorează.
Capacitatea oamenilor de știință de a reprograma celulele în alte tipuri de celule nu este nouă, descoperirea le-a conferit lui John Gurdon şi Shinya Yamanaka Premiul Nobel în 2012.
,,Această tehnologie extinde conceptul, cunoscut sub numele de terapia genică, care există de ceva timp ", a spus James Lee, din cadrul Universității de Stat Ohio.
,,Diferența constă în modul în care livrăm ADN-ul în celule. Cipul, încărcat cu diferite proteine sau cu un anumit cod genetic, este plasat pe piele, iar un slab curent electric formează în țesut canale prin care este injectat apoi codul AND sau ARN. Peste puțin timp, codul genetic începe să reprogrameze celulele.”
Conform unui nou studiu condus de Daniel Gallego-Perez de la Universitatea de Stat Ohio și publicat în revista Nature Nanotechnology, eficacitatea acestei tehnici este de 98%. Și mai interesant este faptul că nanocipul funcționează nu doar pe suprafața pielii, ci pe orice tip de țesut.
Procedura în cauză le-ar permite cercetătorilor să cultive neuroni care să fie apoi injectaţi în creier, pentru a trata boli ca Alzheimer sau Parkinson.
Întrucât tehnica nu folosește medicamente, ci celulele proprii ale pacientului, cercetătorii se așteaptă ca testele pe oameni să înceapă în 2018.


Știre redactată de Lavinia Elena Niculicea


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...