Treceți la conținutul principal

Isaac Lidsky, omul care și-a creat o filosofie de viață profundă, ce l-a ajutat să ,,vadă”



Există oameni cu un spirit puternic, care nu văd în dizabilitate un obstacol în împlinirea visurilor, ci o oportunitate spre succes. Un astfel de om este Isaac Lidsky, care nu a permis bolii să-l definească, ci și-a creat o filosofie de viață profundă (ascunsă de vălul fricilor), ce l-a ajutat să ,,vadă” mai clar.
Isaac Lidsky, în vârstă de 38 de ani, este speaker motivațional, autor și antreprenor. A absolvit prestigioasa universitate Harvard la vârsta de 19 ani cu o diplomă în matematică și, în prezent, conduce o companie de construcții în Orlando, Florida. În plus, a jucat într-un serial TV și este referent juridic la Curtea Supremă a Statelor Unite. Toate aceste realizări par ceva extraordinar pentru un om obișnuit, cu atât mai mult pentru cineva care este nevăzător, cum este Isaac Lidsky.
În anul 1993, Isaac Lidsky a fost diagnosticat cu retinită pigmentoasă, o maladie genetică rară care duce la pierderea progresivă a vederii și la orbire. De la vârsta de 12 până la 25 de ani, retina i s-a deteriorat progresiv. Vederea i-a devenit din ce în ce mai bizară, o sală a oglinzilor și a iluziilor, până când nu a mai văzut nimic. Când i-a fost pus diagnosticul, a crezut că orbirea îi va ruina existența și va fi o condamnat la o viață fără nimic remarcabil, tristă și solitară. Însă el a ales să nu rămână în această realitate sumbră și să-și creeze o viziune proprie, superioară, care să-l ajute ,,să vadă mai clar. Isaac Lidsky  a decis ,,să iasă din tunelul fricii într-un teritoriu necunoscut și să construiască acolo o viață binecuvântată.  El și-a antrenat mintea să vadă lumea altfel, să se privescă pe el însuși în mod diferit și să vadă diferit modul în care alții îl percep – practic ,,să trăiască cu ochii larg deschiși”.
Isaac Lidsky a început să vorbească public despre experiențele sale corporațiilor și organizațiilor. În anul 2017, el a publicat prima sa carte: Cu ochii larg deschiși: depășirea obstacolelor și recunoașterea oportunităților într-o lume care nu poate  vedea în mod clar (Eyes Wide Open: Overcoming Obstacles and Recognizing Opportunities In A World That Can’t See Clearly).
 În cadrul unei conferințe TED, care a primit multe ovații, Isaac Lidsky a scos în evidență faptul că ,,viețile noastre sunt pline de pești care înoată înapoi și facem presupuneri și salturi greșite ale logicii, având prejudecăți. Ne temem de ce e mai rău și ne autoimpunem limite. În mintea noastră, peștii înoată înapoi dând din cap cu frenezie și nici măcar nu-i observăm. Orbirea l-a făcut să-și trăiască viața cu ochii larg deschiși și să vădă acei pești care înoată înapoi. El consideră că a trăi cu ochii larg deschiși reprezintă un proces continuu, care implică multă muncă, practică, conștientizare și responsabilitate.
,,Cum trăiești cu ochii larg deschiși? E o disciplină pe care o înveți. Se poate învăța și practica. Am să rezum. Să fii responsabil pentru fiecare moment, gând, fiecare detaliu. Să vezi mai departe de fricile tale. Să eviți presupunerile. Întărește-ți puterea interioară. Redu la tăcere criticul din tine. Fără prejudecăți despre noroc și succes. Acceptă atuurile și slăbiciunile, înțelege diferența. Deschide-ți sufletul pentru binecuvântările tale. Fricile tale, criticile, eroii tăi, răufăcătorii tăi, astea sunt scuze, raționalizări, scurtături, justificări, renunțare. Ficțiune percepută ca realitate. Alege să vezi prin ele. Alege să renunți la ele. Tu îți creezi realitatea. Cu acea putere vine responsabilitatea totală”, a povestit Isaac Lidsky într-o conferință TED, care a primit multe ovații.
Dincolo de succesul profesional, el are și o viață de familie împlinită: o soție minunată, pe nume Dorothy, și patru copii frumoși (dintre care trei tripleți).
Mesajul său are o sferă de aplicabilitate largă: bărbați, femei, tineri și bătrâni. Fiecare are acel lucru care îl împiedică să vadă clar potențialul. Poate fi egoul, teama, o dizabilitate fizică sau mentală, gelozie, nesiguranță, judecată de sine, orice.  El ne arată cum să trăim cu ochii larg deschiși  și să ne creăm o realitate proprie care ne va elibera de aceste handicapuri. Isaac Lidsky a învățat o lecție profundă, pe care ne-o transmite și nouă: Realitatea nu este ceva palpabil, ci este ceva creat de mintea noastră.
,,Ce realitate creezi pentru tine? În carieră, viața personală, în relații, în inimă și-n suflet, peștii care înoată îndărăt îți fac rău. Te fac să pierzi oportunități și potențial, sunt sursa nesiguranței, a neîncrederii, acolo unde cauți împliniri și legături. Te somez să-i elimini. Helen Keller spunea că mai rău decât să fii orb, e să vezi, dar să n-ai viziune. Sper că și voi vedeți ce văd eu”, a concluzionat el.
                            Știre redactată de Lavinia Elena Niculicea

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau