Treceți la conținutul principal

Concluziile halucinante ale oamenilor de știință: Creierul se autodevorează, dacă nu dormim suficient!



Un somn odihnitor poate face diferența dintre o zi bună și una proastă. Lipsa somnului poate să cauzeze probleme serioase de sănătate. Și nu doar atât. Aceasta ar putea determina creierul să se autodevoreze.
Nevoia de somn înseamnă mai mult decât refacerea energiei la fiecare 12 ore. De fapt, atunci când dormim, creierul nostru își schimbă starea pentru a îndepărta produsele secundare toxice ale activității neuronale, lăsate în urmă în timpul zilei.
Cercetătorii au descoperit că somnul insuficient, pe o perioadă îndelungată, face ca o cantitate semnificativă de neuroni și sinapse să dispară. Chiar dacă somnul este recuperat, daunele nu mai pot fi reparate.
Echipa, condusă de neurologul Michele Bellesi, de la Universitatea Politehnică din Ancona, a examinat creierul unor șoareci deprivați de somn și pe cel al unor șoareci bine odihniți și a descoperit asemănări bizare.
La fel ca celulele din alte părți ale corpului, neuronii din creier sunt în mod constant reînnoiți de două tipuri diferite de celule gliale (astrocite), cu rol de suținere, care sunt numite adesea adezivul sistemului nervos.
Celulele microgliale sunt responsabile pentru eliminarea celulelor uzate printr-un proces numit fagocitoză – care înseamnă ,,a devora”" în greacă.
Celulele astrocite acționează ca niște mini-aspiratoare în creier, ,,curățind” celulele moarte pe măsură ce creierul îmbătrânește. Este cunoscut faptul că acest proces apare atunci când dormim pentru a îndepărta uzura neurologică a zilei, dar acum se pare că același lucru se întâmplă când suntem privați de somn.
Dar, mai degrabă decât să fie un lucru bun, creierul exagerează cu ,,curățarea” și începe să facă mai mult rău decât bine.
Gândește-te că gunoiul trebuie să fie eliminat în timp ce dormi, iar cineva intră în casă după mai multe nopți nedormite și aruncă, fără a face distincție, televizorul, frigiderul și câinele familiei. Asta se întâmplă și în cazul creierului. În timpul somnului, ,,gunoiul" e sortat corespunzător, fiind șterse informatiile inutile. Însă atunci când organismul e privat de somn, această sortare se face ,,întâmplătorpierzându-se neuroni funcționali, care nu ar trebui înlăturați.
„Am arătat pentru prima oară că porțiuni din sinapse sunt pur și simplu mâncate de astrocite, din cauza lipsei de somn”, a declarat Michele Bellesi, coordonatorul studiului.
În pofida acestui proces bizar, echipa de cercetători arată că ceea ce se întâmplă în creier este, de fapt, un lucru bun.
„Sinapsele din creierul nostru sunt ca niște piese de mobilier, care la un moment dat se deteriorează. Astfel, ele au mai multă nevoie de a fi curățate, eventual eliminate”, adaugă Michele Bellesi.
Studiul, publicat în Journal of Neuroscience, a demonstat că, în cazul șoarecilor de laborator, care au fost privați de somn, celulele creierului sunt mult mai active.
Când lipsa de somn este una gravă, încep să fie eliminate unele dintre cele mai vechi si mai folositoare informații.
Oamenii de știință și-au exprimat îngrijorarea că o activitate intensă a celulelor microgliale ar duce la apariția bolii Alzheimer sau a altor afecțiuni neurologice.
Dar faptul că moartea cauzată de Alzheimer a crescut cu 50% din 1999, împreună cu lupta pe care mulți o duc pentru a avea un somn bun, înseamnă că este ceva vital și trebuie să ajungem la miezul acestei probleme – și rapid…

Știre redactată de Lavinia Elena Niculicea


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...