Nu poţi forţa iubirea

Eu mă apropii uşor de oameni, fiind o fire prietenoasă şi sociabila. Mă ataşez foarte tare de oameni, iar asta mă face să-mi pese, să nu-mi fie indiferent când cineva nu mă mai vrea în preajmă. Mă implic total într-un lucru, într-o relaţie, nu conteaza de ce tip e. Însă de multe ori, obosesc să relaţionez cu oameni cărora nu le pasă...
Dragostea şi prietenia nu se pot oferi cu forţa cuiva. Am învăţat să nu-mi ofer cuvintele celor care nu au nevoie de ele, care nu ştiu să le preţuiască. Am învăţat că binele nu se dăruieşte împotriva voinţei celuilalt.

Emile Zola spunea ceva foarte adevarat: „Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa.” Într-adevăr, cred ca banii nu pot cumpăra sentimente frumoase şi emoţii valoroase, iar dragostea se oferă doar celui care are nevoi de ea şi nu se obţine recurgând la manipulare, ameninţări, santaj emoţional, pentru că dragostea e un sentiment pur şi liber. Inima nu ascultă de comenzi, reguli şi constrângeri. Dragostea fie există, fie nu... În iubire, nu sunt jumătăţi de măsură. Poţi forţa pe cineva să fie cu tine, să stea lângă tine, însă nu-l poţi forţa să simtă ceea ce ai vrea tu: iubire.
Dragostea se obţine prin frumuseţea sufletului tău, care se armonizează cu trăirile celuilalt. În dragoste nu e nevoie de forţă, ci de sensibilitate, nu e nevoie de reguli, ci de emoţie...

Nu poţi forţa iubirea să-ţi împlinească voia, ci poţi doar să o laşi să-ţi atingă viaţa cu aripa-i de vis... Nu poţi forţa iubirea să meargă pe drumul tău, căci ea e asemeni unui cal care o ia la galop, când i se pune căpăstru. Atunci când îi mângâi chipul, îţi mănâncă din palmă.
Nu poţi obliga norii să dea mai multă ploaie, florile să se deschidă mai mult, firul de iarbă să crească mai repede, izvorul să nu mai curgă la vale, trandafirii să nu-şi mai împrăştie mireasma în zare, stelele să nu mai lumineze cerul... Poţi doar să le recunoşti frumuseţea, puterea, gingăşia, naturaleţea şi dăruirea continuă pentru bucuria lumii. Aşa e şi în dragoste. Nu o poţi obliga să vină mai repede, să stea mai mult, să rămână pentru totdeauna...

"Nu te pot face să mă iubeşti dacă nu mă iubeşti,

Nu-ţi poţi obliga inima să simtă ceva ce nu va simţi..."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

„Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Citiți mai multe

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători. Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas. Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii. Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea. Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.

Citiți mai multe

Lavi en rose

Faceți căutări pe acest blog