Dragostea nu se măsoară-n ore

Dragostea... Ce e de fapt, dragostea? Nu ştiu dacă vom avea vreodată vreun răspuns mulţumitor. Sunt puţini cei care pot răspunde şi sunt privilegiaţi cei care o trăiesc. Aţi obsevat că lucrurile profunde nu au nevoie de explicaţii ca să fie mai frumoase, au nevoie doar de inimi sincere, care să le observe, să le admire, să le ofere o fărămă de emoţie şi să le trăiască prin tăcere, prin bucuria de a le simţi.
Iubirea e atunci când înfloreşti la un soare ce se împarte la doi, într-un anotimp în care atingerile nu rănesc, doar vindecă...
Iubirea e atunci când îmbrăţişezi strâns fiecare vis, când luna îţi şopteşte prin fiecare vers, cum e să-ţi fie dor, când stele coboară pe pământ doar pentru tine...
Iubirea e atunci când cuvintele curg prin tine liber, de neuitat, ca un izvor ce-ţi lasă patimi clocotitoare şi se izbesc de fiecare gând.
Iubirea e atunci când tu mă priveşti ca un copil rebel, cu lacrima în colţul sufletului, gata să porneşti războaie, doar pentru a-mi cuceri teritoriul cel mai preţios... Inima.
Iubirea suntem noi, atunci când adormim în braţele fericirii...
Iubirea e acel sentiment special, care nu cuprinde doar o singură zi, ci mai multe momente care îţi taie respiraţia... De ce trebuie să o trăim doar într-o zi? Iubirea e mult prea complexă să o trăim atât de banal şi previzibil, cum e Valentine's Day... De ce nu putem fi originali, să o trăim atunci când simţim, iar asta o putem face în fiecare zi a săptămânii, nu-i asa?
În iubire nu sunt reguli, hotare, constrângeri de genul: "asa e bine", "acum trebuie"... Cine ne poate spune, cum şi când e bine? Nu-mi plac stereotipurile, aşa că nu sunt adepta sărbătorilor care ne spun că în ziua cutare este bine să ne iubim, este timpul să ne dăruim dragostea. Dragostea se cere dăruită şi trăită în fiecare zi.
Ea nu se măsoară în ore, ci în dorinţe, sentimente profunde, lacrimi, zâmbete, atingeri... Iubirii nu-i ajung 24 de ore... ea vrea sa-i oferim întreaga noastră viaţa, răsplătindu-ne cu clipe de neuitat. Aşa că nu ezitaţi să o exprimaţi în fiecare moment când inima v-o cere.
Iubirea mă face vie, trează, conştientă de darul de împărtăşi cu alţii bucăţelele de suflet. Fără întrebări, fără motive, doar curajul de a fi doi, de a-mi dezgoli sufletul în faţa celui care-mi trezeste iubirea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

„Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Citiți mai multe

Lavi en rose

Faceți căutări pe acest blog