Pentru mine, lectura este o formă a fericirii. Citirea unei cărţi mă transpune într-o altă lume, la care nu aş avea acces într-un alt mod. E un privilegiu de a mă regăsi şi a trăi mai multe vieţi. Lectura este un refugiu în care mă adăpostesc de toate superficialitatea şi mizeriile lumii. O carte este medicina pentru suflet.
“O carte buna nu are niciodata sfarsit.” spunea R.D. Cumming.
Da, o carte bună, pot spune eu că îţi schimbă viaţa şi vei dori să o reciteşti, să te împrieteneşti din nou cu acea lume, care ţi-a adus o viaţă în plus. O astfel de carte este pentru mine: Pacientul Englez, pe care am citit-o pe nerăsuflate. O poveste de dragoste. De mare dragoste. Ea este una dintre cele mai frumoase istorii literare si cinematografice ale lumii. Este scrisă de Michael Ondaatje. S-a făcut şi un film după această poveste, regizat de Anthony Minghella.
Pe scurt: Explorator pasionat al desertului, interesat „numai de lucrurile care nu pot fi cumparate sau vandute”, barbatul fara nume este contele ungur Laszlo Almasy, descoperitorul oazei pierdute Zerzura. O iubeste pe Katharine, sotia unui englez care lua parte la expeditii. Este un pasaj din carte care imi place:
„Aceasta este povestea modului in care m-am indragostit de o femeie care mi-a citit o anumita povestire din Herodot... Era o inocenta, surprinsa de ceva din mine... Eu sunt un om care asteapta pana vede ceea ce vrea.” O iubeste total, dureros, ii savureaza sub toate formele prezentele, ii uraste absentele. Impreuna descopera sensuri care ii tulbura, care le deschid vazduhuri de fericire si adancuri de nelinisti. „Ea intotdeauna si-a dorit cuvintele, le iubea, crescuse printre ele. Cuvintele ii dadeau claritate, ii ofereau o logica, un tipar. Pe cand eu simteam ca vorbele indoaie emotiile ca pe niste nuiele inmuiate in apa.”
“Când îi întâlnim pe cei de care ne îndrăgostim, un colţ al spiritului nostru devine un istoric, un pendant, imaginându-şi sau amintindu-şi o întâlnire în care celălalt a trecut nepăsător […]. Dar toate părţile trupului trebuie să fie pregătite pentru sosirea celuilalt, toţi atomii trebuie să tresară într-o singură direcţie pentru a se ivi dorinţa.”.
V-am făcut curioşi? Dacă nu aveţi răbdare şi obiceiul de a citi, va propun sa vedeţi filmul, dar zic eu că nu se compară cu a citi cartea. E mult mai fascinant... “Ar trebui sa citim pentru a le da ocazia sufletelor noastre sa se desfete.”
Va ofer câteva citate care mi-au plăcut mult:
"În fiecare noapte te scot din inima mea și în fiecare dimineață te găsesc acolo la loc.
"Jumatate din vreme nu pot sa traiesc fara sa te ating. In restul timpului simt ca nu conteaza daca te mai vad sau nu vreodata. Nu este vorba de moralitaate ci despre cat poti duce. "
Te-am parasit pentru ca stiam ca nu te pot schimba niciodata... De acum inainte fie ne vom gasi sufletele fie ni le vom pierde...„Aceasta a fost povara povestii nostre. Situatia noastra... Paranoia si claustrofobia iubirii ascunse.”
– Pacientul englez"
“O carte buna nu are niciodata sfarsit.” spunea R.D. Cumming.
Da, o carte bună, pot spune eu că îţi schimbă viaţa şi vei dori să o reciteşti, să te împrieteneşti din nou cu acea lume, care ţi-a adus o viaţă în plus. O astfel de carte este pentru mine: Pacientul Englez, pe care am citit-o pe nerăsuflate. O poveste de dragoste. De mare dragoste. Ea este una dintre cele mai frumoase istorii literare si cinematografice ale lumii. Este scrisă de Michael Ondaatje. S-a făcut şi un film după această poveste, regizat de Anthony Minghella.
Pe scurt: Explorator pasionat al desertului, interesat „numai de lucrurile care nu pot fi cumparate sau vandute”, barbatul fara nume este contele ungur Laszlo Almasy, descoperitorul oazei pierdute Zerzura. O iubeste pe Katharine, sotia unui englez care lua parte la expeditii. Este un pasaj din carte care imi place:
„Aceasta este povestea modului in care m-am indragostit de o femeie care mi-a citit o anumita povestire din Herodot... Era o inocenta, surprinsa de ceva din mine... Eu sunt un om care asteapta pana vede ceea ce vrea.” O iubeste total, dureros, ii savureaza sub toate formele prezentele, ii uraste absentele. Impreuna descopera sensuri care ii tulbura, care le deschid vazduhuri de fericire si adancuri de nelinisti. „Ea intotdeauna si-a dorit cuvintele, le iubea, crescuse printre ele. Cuvintele ii dadeau claritate, ii ofereau o logica, un tipar. Pe cand eu simteam ca vorbele indoaie emotiile ca pe niste nuiele inmuiate in apa.”
“Când îi întâlnim pe cei de care ne îndrăgostim, un colţ al spiritului nostru devine un istoric, un pendant, imaginându-şi sau amintindu-şi o întâlnire în care celălalt a trecut nepăsător […]. Dar toate părţile trupului trebuie să fie pregătite pentru sosirea celuilalt, toţi atomii trebuie să tresară într-o singură direcţie pentru a se ivi dorinţa.”.
V-am făcut curioşi? Dacă nu aveţi răbdare şi obiceiul de a citi, va propun sa vedeţi filmul, dar zic eu că nu se compară cu a citi cartea. E mult mai fascinant... “Ar trebui sa citim pentru a le da ocazia sufletelor noastre sa se desfete.”
Va ofer câteva citate care mi-au plăcut mult:
"În fiecare noapte te scot din inima mea și în fiecare dimineață te găsesc acolo la loc.
"Jumatate din vreme nu pot sa traiesc fara sa te ating. In restul timpului simt ca nu conteaza daca te mai vad sau nu vreodata. Nu este vorba de moralitaate ci despre cat poti duce. "
Te-am parasit pentru ca stiam ca nu te pot schimba niciodata... De acum inainte fie ne vom gasi sufletele fie ni le vom pierde...„Aceasta a fost povara povestii nostre. Situatia noastra... Paranoia si claustrofobia iubirii ascunse.”
– Pacientul englez"
Comentarii
Trimiteți un comentariu