Treceți la conținutul principal

Te simt, iubite


Pe aripa visului,
cântă-mi simfonia vieţii şi a iubirii
lasă-mi ecou de stele
să simt cum gândurile-mi –
crengi de visare se înalţă
spre constelaţia golită de iluzii.

Te simt, iubite, în fiecare respiraţie,
în ploaia pastelată de curcubeie
Te gust ca pe o cafea aburindă,
iar sufletu-mi miroase a prospeţime,
Mai lasă-mi, te rog, zaţul îmbibat de
aroma fericirii…



Comentarii

  1. Anonim6 august 2012 la 20:50

    Înviere

    HRISTOS a Înviat, Iubito,
    Din Prima Clipă în care Te-am văzut,
    Scoţându-mă din Valea morţii
    În Raiul Veşnic, unde-am fost dintru-nceput.

    Ferice sunt acum, Eu, Minunato,
    Că Domnul mi-a dat ce am cerut,
    Că moartea noi am Biruit-o
    Cu Darul Domnului de la-nceput.

    Şi, totuşi, o lacrimă îmi curge
    Pe Veşnicul obraz îmbujorat,
    Văzând că ai uitat, Iubito,
    Să-mi spui: "Cu-Adevărat a Înviat"!

    Ce fericire este asta, Doamne,
    În care Inima îmi bate, răvăşită,
    Văzând din Rai, în Valea morţii
    Pe Buna, Blânda mea Iubită?

    Dă-mi, Doamne, Puterea s-o Trezesc!
    Dă-mi, Doamne, Puterea s-o Ajut!
    De Tine, Doamne, să îi Amintesc
    Iubitei Mele, cu un Lung Sărut.

    O Rază de Lumină fă-mă, Doamne,
    Ce bezna morţii s-o străbat,
    S-Aprind în Inima Iubitei Mele
    Cuvântul Tainic: "Cu-Adevărat a Înviat"!

    Şi, astfel, Cerul să Coboare
    La Nunta noastră pe Pământ
    Şi Inima Iubitei Mele
    Să-mi Cânte, cald, al Tău Cuvânt.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim7 august 2012 la 10:48

    Nu ai spus un lucru esenţial despre Tine, Fericito: eşti căsătorită sau nu?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Puterea gesturilor care luminează

  Eu cred că nu trebuie să aşteptăm un moment special pentru a dărui sau pentru a ne arăta iubirea faţă de cei din jur. Fiecare clipă este preţioasă și poate deveni prilejul perfect pentru un gest care aduce lumină. În fiecare zi ar fi bine să ne raportăm la verbul „a dărui”. Este cel mai frumos cuvânt, ce ne învaţă semnificaţia cuvântului „OM” „A dărui” şi „a primi” sunt două acțiuni care nu pot fi separate pe deplin. Atunci când oferim din toată inima, primim în schimb o bucurie care ne luminează chipul. Îmi dau seama că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu, iar ca dăruirea să fie autentică trebuie să fie necondiţionată, fără a aştepta să ni se ofere ceva în schimb. Valoarea unui dar nu stă în bani, ci în încărcătura sufletească pe care o punem în el. Putem dărui un zâmbet, o rază de soare celor apăsați de tristeţe, un gând de lumină celor cuprinși de întuneric. Putem oferi iubire, bunătate, bucurie, speranță și sprijin celor care au mai puţin decât noi. Să fim asemenea arboril...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
3 comentarii
Citiți mai multe