Spiritualitatea un ingredient esenţial în viaţă

Trăim într-o eră în care oamenii și-au pierdut busola care să le indice drumul corect spre interior, spre suflet. Se poate observa o stare de confuzie și dezechilibru în multe aspecte ale vieții. În astfel de momente, mulți își doresc ”acel ceva” care să le dea senzația de împlinire, de plenitudine a existenței. Spiritualitatea poate fi răspunsul potrivit la căutările noastre. Ea înseamnă să gășești mulțumire sufletească, credință și iubire într-o lume plină de ipocrizie și imperfecțiune.
Oamenii bogati in spirit sunt frumoși! Ați observat vreodata asta? Vorbesc frumos, au o strălucire aparte în privire și se raportează la niște valori superioare!
E simplu să vorbești despre spiritualitate, e mai greu să-ți depășești condiția materială, să uiți de problemele din sfera umană și să te focusezi pe lucruri înalte, dătătoare de lumină și pace. Sunt mulți care-și identifică această nevoie de a fi spirituali și caută să și-o satisfacă, găsind forță și echilibru, alții mai puțin norocoși își petrec viața fără să-și conștientizeze latura spirituală.
Nimeni nu poate fi fericit doar trăind prin prisma lucrurilor materiale. Avem nevoie să ne îmbrăcăm sufletul cu coroana spiritualității, cu gândurile frumoase ce vin din Inalt și care ne crează o stare de confort mental, împlinire sufletească și echilibru al ființei. Astfel suntem în echilibru cu noi, cu cei din jurul nostru, cu Universul si cu Dumnezeu.

Ceea ce e frumos la noi, oamenii e faptul că nu suntem nişte roboţi care acţionează din constrângere. Suntem creaţi cu liber arbitru. Dumnezeu ne-a dat acest dar minunat, voinţă proprie, liberatate de a gândi, de a simţi şi de a acţiona. Aşa cum depindem de un tată uman, în mod asemănător depindem de Tatăl nostru ceresc. Este o dependenţă benefică pentru fiinţa noastră şi asta pentru că am fost creaţi cu spiritualitate, această nevoie fundamentală a omului.
Dacă neglijăm satisfacerea acestei nevoi, vom simţi un gol interior, sentimentul că ne lipseşte ceva, că suntem incompleţi. Fără spiritualitate, simţim că fiinţa ne este întreruptă, că există o deconectare de la divin şi o separare între corpul material şi Spirit. Nici nu avem cum să ne simţim fericiţi, împliniţi în astfel de condiţii.
De exemplu, să ne gândim la o plantă dezrădăcinată, ale cărei rădăcini sunt smulse, care nu mai poate să-şi extragă hrana din sol şi care nu mai poate primi suficientă lumină. Este evident că se ofileşte şi moare. În mod asemănător, omul care nu-şi are rădăcinile în Dumnezeu, care nu e conştient de latura duhovnicească pe care o posedă şi nu şi-o dezvoltă, este o persoană dezrădăcinată. Dacă nu se hrăneşte spiritual, în cele din urmă moare. 
E înţelept să ne deschidem mintea şi inima spre Dumnezeu.